- Decizia strategica apartine nivelului superior: Actionarii/ Poporul. Este greu sa-i aduni pentru ca sunt multi. Poporul este 23 de milioane, Actionarii unei companii pot fi cateva mii de oameni si institutii. Poate chiar mai mult pentru companiile listate la bursa. Asa ca se aduna rar: Actionarii la Adunarea Generala a Actionarilor; Poporul la Alegeri. Obiectivul principal al acestor adunari este de a alege nivelul urmator de conducere si a stabili liniile mari (de sus de tot) de strategie. Fara indoiala ca in ambele cazuri exista si adunari extraordinare, in care sa iei o decizie anume pe un subiect important, la care nivelul urmator (Boardul / Parlamentul) nu are acces: in business chiar asa se cheama – adunari extraordinare; in politica este referendumul. Una peste alta puterea reala, completa este in acest loc. Actionarii sunt cei care au investit (fie bani, fie „sweat equity”) si ei au drepturile complete asupra intreprinderii, la fel in politica.
- Decizia operationala apartine unui singur om: Directorul General (Primul Ministru). Dat fiind ca o mare de Actionari nu poate nici face treaba, nici conduce (nu se pricepe si nici nu ar fi logistic posibil), cel mai firesc este sa angajeze un om priceput in management care sa conduca pravalia. Cu toate caracteristicile de leadership, cunostintele de organizare, etc.
- Si pentru ca lucrurile la un moment dat trebuie executate, fara indoiala ca nivelul Angajatilor face treaba. Sunt aceiasi si colo si colo.

OK, doar ca in ambele zone apare o distanta foarte mare, in care (sus) Adunarea Generala a Asociatior ar trebui sa puna toate ouale in mana unui singur om (CEOul) fara instrumente de control (in plus AGA nu este un instrument flexibil, ea se poate intalni rar si poate raspunde doar la intrebari punctuale), iar (jos) CEOul ar trebui sa conduca (sa zicem, in cazul unei companii mari) 70.000 de oameni. Si atunci s-au inventat nivelele intermediare, pentru o mai buna comunicare, decizie, flexibilitate si control:

- Consiliul de Administratie (aproximativ 10 oameni), respectiv Parlamentul (cateva sute de oameni) – reprezentativi pentru actionari, pot lua decizii mult mai rapid si eficient in numele acestora. Ei pot fi schimbati de catre actionari si au un mare nivel de responsabilitate pentru interesele acestora, pe care trebuie sa le inteleaga nu dintr-o fisa a postului, ci mult mai „de sus”. Consiliul de Administratie numeste in numele Actionarilor echipa de management, ii stabileste obiective, controleaza (lunar, trimestrial) atingerea acestora.
- Managementul (eventual cateva straturi de management) face posibil ca directia indicata de un om (CEO) sa fie urmata in mod coerent de toti angajatii, astfel incat toti sa vasleasca in aceeasi directie.

Factorul de reglementare externa este de asemenea prezent in ambele parti, caci si compania si statul sunt intreprinderi reglementate:

- Judecatoria (aplicand Statutul firmei si Legea Companiilor) si Curtea Constitutionala (aplicand Constitutia) sunt fix entitati de reglementare si auto-reglementare, singura diferenta fiind ca in cazul statului, tot acest proces este exclusiv de auto-reglementare, caci poporul poate schimba Constitutia, in timp ce Actionarii pot schimba doar Statutul firmei – important, dar incomplet, caci Legea Companiilor nu poate fi schimbata de Actionari.

Zona politica fiind mult mai ampla si cu implicatii complicate, a aparut fara indoiala un element de moderare si control suplimentar:

- Presedintele – care in intelegerea mea limitata (pricep mai bine mecanismele companiilor decat ale politicii ) vine si pondereaza/modereaza deciziile parlamentului.

Disclaimer: Prezentarea de mai sus este simplista si nu are vreun obiectiv anume. Fara indoiala ca o tara nu poate fi condusa ca o firma (desi subiectul merita dezbatut ). Sunt multe diferente, din multe puncte de vedere. Si totusi, privind ambele situatii de sus de tot, gasim cateva elemente de similitudine care ne pot face viata un pic mai simpla. Si, cum ziceam si in primul rand: nu, nu ma apuc de politica

PS: Morala catre antreprenori este: cand va uitati la televizor, aveti in minte aceasta analogie. Toate lucrurile bune sau gresite facute de politicieni pot fi facute si de antreprenori cu la fel de mult succes (sau insucces), deci sa invatam.
PS2: Urmatoarea paralela va fi intre companie si familie (asta dupa ce vorbeam ziele trecute despre companie si fotbal).

Tema pentru acasa: care este fenomenul analog partidelor politice intr-o companie?