Ce vrem: Vrem sa producem IP (Proprietate Intelectuala). Pentru ca se vinde bine, pentru ca se muta greu din tara, pentru ca ne creeaza un nume, pentru ca ni se potriveste. Deci vrem sa avem cat mai multe companii locale producatoare de IP: producatori de software, SaaS, embedded – orice in zona de tehnologie. Vrem sa exportam acest IP in toata lumea, sa folosim la greu posibilitatea de a crea o data si a vinde de foarte multe ori. Mai vrem ca multinationalele sa aduca centre de R&D in Romania, pentru a stimula creativitatea si know-how-ul in aceeasi directie. Servicii de tip BPO (fie catre terti, fie catre stat) sunt o afacere buna, dar nu intra neaparat in viziunea aceasta.

Ce avem: Din pacate nu foarte mult. Avem oameni cu idei, avem oameni destepti. Avem un regim de taxare onest (ma refer fix la cel 16%, nimic altceva!). Avem o declaratie de intentie a fiecarui guvern din 2000 incoace ca ITul este prioritar. Avem o istorie (mai ales de pe vremea lui nea Nicu, dar si recenta) care poate fi speculata. Sa ma explic un pic cu oamenii destepti: cred ca in research exista doua tipuri de oameni. Unii care urmeaza strict procedurile, pe modelul corporatist, in care evolutia este foarte previzibila, dar de multe ori ineficienta. La extrem, asta duce la birocratie corporatista. Altii care sunt sau se dau genii nu urmeaza nici o regula si fac totul de capul lor, de multe ori gresind, uneori inventand (descoperind? – o discutie mult mai lunga ) teoria relativitatii. Acestia din urma pot duce, la extrem, la anarhie corporatista. Ei bine, eu cred ca romanii din zona de cercetare sunt foarte bine pozitionati intre cele doua extreme, reusind sa urmeze procedurile exact atat cat trebuie si sa gaseasca acele scurtaturi care fac diferenta, fara sa devina nici birocratici, dar nici anarhisti.

Ce am putea face mai bine: Numar/cantitate de oameni buni, sisteme, investitii locale, dorinta locala/guvernamentala, asociatie. Sa le luam pe rand:

• Avem oameni destepti, dar ei nu sunt multi. Din aceasta cauza nici nu a mers businessul de BPO (Business Process Outsourcing) in masa. Romania nu e India, sa poata oferi 20,000 de oameni specializati spre angajare. Cand a venit Oracle sa angajeze 6,000, s-a facut liniste in piata. A angajat 2,000 si s-a terminat. Deci – nu BPO ci IP, cum ziceam. Totusi ne trebuie mai multi oameni, cum facem? Facultati (detalii mai jos) si import. Nu vad nici un motiv pentru care nu am deschide granitele pentru oameni destepti. Cred ca India e un loc bun – in State, rare sunt ocaziile in care sa nu fie si un indian prezent la intalnirile la care particip. Sunt multi, sunt destul de capabili, sunt ieftini. Raport pret/calitate foarte bun. Mai mult, isi dorec sa vina. Problema este ca, pentru a “importa” un astfel de om, trebuie sa treci de furcile caudine ale unui stat care nu isi doreste acest lucru. Cred ca aici trebuie schimbat ceva.
• Facultatile ar trebui sa creeze oameni. Multi, daca ne setam astfel de obiective. Si buni, nu numai prin nastere, ci si prin educatie. Nu numai in cercetare fundamental, ci si in business. Nu numai in programare, ci si in Product management. Networking, Antreprenoriat… Sa vad un curs de “Modele de monetizare a Social Networking”, un studiu de EC2 sau S3 de la Amazon ca tehnologie si model de business. Cred ca asta se poate face daca exista interes. Facultatile mari ar putea probabil sa faca parteneriate cu marile facultati specializate (Stanford, MIT, Berkley…). O mai veche marota de-a mea este ca facultatile ar trebui sa aibe un department de business, care sa participe in firmele construite in jurul proiectelor create si incubate in facultate. Stanford a castigat milioane de dolari din Google, de ce nu ar castiga si Automatica bani din proiecte incubate?
• Investitia locala este foarte importanta dupa mine. In momentul asta nu exista acest concept in ITul nostru. Exista VCuri interesate, dar toate sunt de “afara”. Ar fi extrem de important sa avem bani produsi in Romania care sa fie reinvestiti in IT. Ar fi important atat pentru faptul ca acesti bani se reintorc in productie, cat mai ales pentru interesul aratat afacerilor IT. Acest interes local va atrage mult mai multi bani de la investitori institutionali, va arata incredere, interes. Banii locali vor veni la pachet cu networking local, cunostinte de business si dezvoltare de piata. Mi-ar placea sa vad un VC (Venture Capital) de tehnologie, facut din bani locali. Mi-ar placea sa aud ca Dl. X a investit intr-o companie de software.
• Poate din acelasi film, dar cu o savoare aparte este bursa. BVB, bine’nteles! O bursa functionala ar oferi atat finantare cat mai ales un orizont concret de exit pentru antreprenori. Ar seta reguli ale jocului transparente, ar crea dinamism, fluiditate. Si cum miscarea aduce progress – qed. Asta cu bursa mi se pare atat de evidenta si de tare, incat nici macar nu-mi vine sa detaliez. Trebuie – pur si simplu.
• Dorinta autoritatilor (locale si centrale) este un element despre care nu as fi vrut sa scriu, dar pentru un astfel de proiect este nu numai necesara, ci indispensabila. Nu ma refer aici la scutiri de taxe sau alte masuri simpliste si fara efect, ci la un set coordonat si bine gandit de activitati care sa sustina obiectivul principal (vezi mai sus). Am gasit zilele trecute pe situl PMB (fir’ar, nu mai am linkul…), un proiect de demult pentru crearea unei zone cu specific tehnologic. Superb – as spune – daca nu ar fi fost un proiect din 2000 toamna, care nu s-a concretizat in nimic si a fost uitat acolo. Ma rog, astfel de idei… As putea probabil detalia subiectul, cu elemente importante de genul “Legea Holdingului”, “simplificarea birocratiei companiilor” dar nu cred ca e cazul.
• Cred ca e momentul ca antreprenoriatul sa depaseasca ideea de “am 20 de ani, o idee si energie”. E momentul ca oameni cu experienta din companii mari sa depaseasca comoditatea unui job caldut si sa se riste in business propriu. Si anume nu incercand sa faca consultanta, cum se intampla acum, ci construind tehnologii, companii bazate pe IP. Impreuna cu tineri daca e cazul, impreuna cu investitori, oricum.
• Si fara indoiala nu cel mai putin important din lista, o asociatie. O asociatie care sa aibe o viziune, care sa fie in stare sa adune bani de la membri pentru a sustine viziunea, o asociatie puternica.

Sunt sigur ca sunt multe directii in care se mai pot defini obiective, am incercat sa le prezint pe cele de sus de tot. In plus, mai mult ca sigur am ratat si unele importante. Este doar parerea mea, pe care sunt dornic sa o nuantez in functie de parerile voastre, daca ele ma conving.

Nu vreau sa para ca acest text ca este o lista de “todos” pe care ma astept sa o faca altii. Mi-as dori insa foate mult sa avem acel “director general” care sa poate duce la indeplinire macar o parte din ce am scris mai sus. Sunt disponibil sa detaliez orice idee din cele mentionate cu oricine este interesat sa contribuie la directia asta.

Sunt de cateva zile (hmm… deja cam prea multe, ar trebui sa ma intorc…) cu Diwaker in state. Remember Diwaker Singh, fost CEO Zapp? Tanarul a venit in Romania in ’98 pentru un an – sa puna pe picioare o investitie la care a lucrat, achizitia Telemobil. A stat cativa ani pentru ca a avut de lucru, apoi a ramas in continuare pentru ca s-a indragostit de Romania. Este Indian si Englez dupa cetatenie, are casa in Londra si Bucuresti, doi copii care vorbesc perfect Romana si care in vacante prefera sa stea in Romania desi au posibilitatea sa mearga oriunde.

Si vine intrebarea: “Where are you from?” Chiar eram curios sa vad ce raspunde: in mod consistent spune raspicat: “Sunt din Romania!” Si incepe sa povesteasca despre tara. Nu despre cum se cearta x cu y, nu despre cum se numara voturile, nici despre calitatea drumurilor sau lipsa lor (desi sunt subiecte pe care nu le evita daca este intrebat), asa cum ne-ar sta noua pe buze. Ci despre calitatea oamenilor, despre caldura, despre inventivitate. Despre frumusetea locurilor si ospitalitatea pe care in alte locuri nu o gasesti. Despre Delta, Maramures, Bucovina. Despre cat de mult a avansat tara in ultimii 10-20 de ani. Despre cat de multe mai sunt de facut si despre oportunitati (nu neaparat busines!). Vorbeste ore intregi despre tara, intr-un fel care m-a facut sa scriu despre asta. El chiar simte ce spune si te face si pe tine sa simti. Si, culmea, nu minte deloc! cum ziceam, le spune si pe celelalte, dar le spune si pe cele bune, intr-un fel anume.

In ultimele doua saptamani cativa (4-5) seniori de la firme mari au zis “Oooo, trebuie sa vin si eu in Romania. Cand e cel mai bine? Ma ajuti cu recomandari?”

Oricum: Diwaker este cel mai bun promotor al Romaniei pe care l-am cunoscut eu. Si este Indian/Englez.