Primul exemplu este o poveste auzita de mult, de la Clement, poveste care mi-a ramas intiparita bine in minte: cica pe vremuri erau oameni in businessul de adus gheata. Mergea cam asa: iarna puneai in gropi mari in pamant calupi de gheata, vara vindeai gheata. Business serios, stabil, local, lasat in familie peste generatii. La un moment dat apare frigiderul. Ce fac oamenii din businessul cu gheata: unii dintre ei se lupta contra curentului si le explica clientilor de ce nu e bine sa isi ia frigider. Mai castiga unu-doi ani in care se zbat, dar pana la urma toata lumea isi ia frigider (evident). Si deci de aia nu vedem astazi pe nimeni vanzand gheata . Altii insa inteleg ca ei nu sunt in businessul cu gheata, ci in businessul care ofera frig. Ce s-a schimbat este doar unealta cu care lucreaza – si au trecut de la gheata la frigider. Acestia au devenit Domo, Flanco si Altex.

Al doilea exemplu este si cel care mi-a inspirat postul acesta: am fost la un concert la Sala Palatului serile trecute. Vizavi – magazin Mihai Stanescu. Cine stie cine este Mihai Stanescu (caricaturi?) sa ridice mana. OK, va spun eu: Imediat dupa revolutie a fost cel mai aplaudat caricaturist din tara. Cozi la autografe, invitatii, glorie. Era pe cai mari mari mari. Caricaturiza vremea “dinainte”. Apoi businessul s-a schimbat, lumea a inceput sa aprecieze alte glume – dar el nu a inteles asta, si a ales sa traiasca din ceea ce stia sa faca. Si iata cum magazinul care gemea – pe bune – de admiratori, este acum un loc in care un Mihai Stanescu singuratic se uita la cate un trecator ratacit care il intreaba ca pe un vanzator obisnuit “Si cine a fost Stanescu asta?”

Morala imi arata cam cum as face daca as vrea sa investesc intr-un business de mare viitor: Ma uit sa vad care sunt cele 400 de linii de business in care am ceva “knowledge”. Iese un tabel mare, cu linii de genul : CRM, ERP, ESD, Photo, Database, Mail, Media Monitoring, etc. Cum ar fi pe primul exemplu – frigul. Ma uit apoi (atat in general cat si pentru fiecare linie in particular) care sunt marii perturbatori de business din ultimii 5-10 ani (cloud, social media, appstore, etc…). Pe fiecare linie scriu compania care acum 10 ani era leader, precum si compania care este acum – dupa perturbatori – leader. Acele linii in care in ultima casuta nu am scris nimic sau in care casuta de acum 10 ani are acelasi nume cu casuta de acum sunt businessurile in care bag mana in foc ca va apare o noua companie care sa fie imensa. Acolo investesc.

Exemple:
CRM – SaaS – Siebel – Salesforce (aici as putea cauta o nisa in care ei nu sunt buni, dezvolta ceva si face un scurt exit la ei)
ESD – SaaS – DRIV – Avangate (sic!)
Mobile Phone – mobile internet – Nokia – iPhone (+android, +MS). Piata supersaturata, cautam noul perturbator
Photo – Ouch, asta in alt post

Tema de casa: sa se faca un tabel cu 400 de linii completat conform descrierii de mai sus, sa se aleaga businessul cel mai bine cunoscut care indeplineste cerintele din enunt, sa se faca un business plan, sa se aplice la Venture Connect. Spor la treaba.

2. Ce inseamna o investitie seed din partea unui investitor intr-un startup: preia investitorul tot controlul, iar antreprenorul devine un fel de angajat?
Nu. Investitorul cauta sa investeasca intr-o companie care sa functioneze fara el, aportul investitorului fiind in bani, networking, sfaturi. Executia trebuie sa ramana la antreprenor. Din aceasta cauza investitorul se uita sa aibe probabil 20-30% din companie (deci nu control), avand totusi ceva drepturi de veto in zona strategica – putem detalia daca doriti. Toata executia (si decizia) ramane in mod firesc la antreprenor. Care, pentru ca firma sa fie “investibila”, trebuie sa demonstreze ca poate executa planul.

3. De ce este o investitie benefica pentru un startup si care ar fi momentul proprice?
Companiile – fie ele startup sau mai maricele – au nevoie pentru crestere de capital. La asta ajuta investitia. Companiile care nu au nevoie de capital nu au nevoie sa vina la Venture Connect. Momentul cel mai potrivit este acela in care plata (in procente de companie) pentru banii obtinuti este cea mai favorabila. Si banii obtinuti in urma investitiei sa produca cel mai mare efect in cresterea companiei.

4. De unde a pornit initiativa GECAD de a investi 50.000 Euro pentru antreprenorii care participa la VentureConnect? Daca un startup merita mai mult decat 50.000 euro, ce se intampla?
Initiativa GECAD este de a investi in startupuri de succes. Am fi investit in orice caz in companii de la VentureConnect (asa cum o vor face probabil si alti investitori) daca am fi vazut companii care sa merite. Anuntul a venit doar sa arate companiilor potential participante ca exista un “commitment” de a investi, nu se pune problema ca investitorii sa vina ca la teatru sa faca “misto” de prezentatori. Daca un startup are nevoie de mai mult de 50,000 Euro exista doua alternative: a) GECAD nu a limitat niciodata suma, acesta a fost un commitment minim b) sunt sigur ca daca noi investim 50,000 Euro vor mai fi inca doi investitori care sa se alature si sa completeze eventual suma. Cautati suma de care aveti nevoie, nu modificati planul vostru in functie de ce am vrea noi sa auzim…

5. Care sunt crieteriile de diferentiere pentru participantii in cadrul VentureConnect – ce cauta GECAD in sectorul antreprenorial de la noi?
De remarcat diferenta intre criteriile Venture Connect si ce cauta GECAD. Nu este neaparat o suprapunere, si va rog mult nu confundati VentureConnect cu GECAD. VentureConnect este o initiativa care isi propune sa aduca fata in fata companii care cauta investitie si investitori. Se adreseaza companiilor care cauta 200,000 Euro sau mai mult, care au deja un business. In sala, in fata companiilor care au 7 minute pentru o prezentare, vor fi probabil 40 de investitori care toti se uita sa aprecieze daca sa puna bani in proiectul respectiv. Fiecare dintre investitori are criteriile proprii, care se suprapun sau nu cu criteriile VentureConnect. Unul din acesti investitori este GECAD, care cauta software, internet sau ecommerce, un concept de business sustenabil, un produs sau serviciu inovator, aflat macar in faza de pilot daca nu deja in productie, un potential de dezvoltare international si, bineinteles, o echipa care sa poata face totul posibil.

6. Care sunt obiectivele GECAD?
Aceleasi cu ale oricarui investitor: cauta sa investeasca bani si pricepere, pentru a obtine la sfarsitul unui ciclu investitional mai mult.

7. De ce 50,000 Euro si nu mai mult?
Aceasta este suma pe care GECAD o comite. Daca vor exista proiecte care sa aiba nevoie de mai mult, vom putea investi mai mult sau atrage investitori suplimentari. Suma aceasta pe care noi am rezervat-o deja arata increderea pe care o avem in faptul ca la VentureConnect vor veni companii care sa fie tari pe picioare.

8. Daca noi avem un produs, se baga GECAD sa il promoveze/vanda?
Nicidecum. GECAD investeste bani, networking si sfaturi intr-o companie care poate face restul singura.

9. Ce faci daca nu gasesti un proiect bun?
Nu vom face investitie doar de dragul investitiei. Banii nu dispar, ci se muta pentru evenimentul urmator, unde vom incerca sa investim 100,000 Euro

Nu stiu daca am reusit sa sintetizez in cateva intrebari si raspunsuri telegrafice toate discutiile avute in ultimele zile. Orice intrebari mai aveti, va rog sa le puneti si promit raspunsuri ca de obicei – pe fata

1. Multiplu de EBITDA. Ne uitam la companii similare, care au o evaluare publica (data de cotarea la bursa sau de o tranzactie recenta) si aflam ca valoarea lor a fost stabilita la “de 10 ori profitul anual”. Adica un fel de “iti dau de 10 ori cat castigi tu anul asta”. Exista niste multipli specifici fiecarei industrii, 10 fiind un numar destul de aproape de realitate. Metoda este folosita in special de fondurile de investitii financiare, care se uita doar la tabelele de profitabilitate. Se foloseste pentru companiile ajunse la maturitate, la care elementul “crestere viitoare” nu este foarte important.
2. Multiplu de Revenue. Metoda foarte similara cu precedenta, doar ca nu comparam EBITDA ci Revenue. Este utila in situatia in care compania nu a ajuns inca la maturitate, dar exista clienti platitori. Un numar corect este din zona “3”, cumva evaluand faptul ca profitabilitatea medie a unei companii de software este de 30%.
3. Evaluarea precedenta a companiei. Cu alte cuvinte, daca a existat o runda de investitie precedenta, in care cineva neimplicat (de preferinta un VC sau Angel fara legatura cu antreprenorul) a pus bani bazat pe o evaluare, aceasta se ia de buna si ramane de cuantificat cat s-a mai construit de atunci. Acesta poate fi un argument bun in cazul in care ai reusit o investitie “super” si vrei sa fortezi o suma mai mare acum. Contra-argumentul esential aici este “dar de ce investitorul precedent nu mai pune bani si acum?” Esti intr-o situatie foarte buna daca investitorul precedent pune si el niste bani la evaluarea pe care o doresti, spunand ca nu poate mai mult si cauti doar diferenta. Pentru exit, bine’nteles discutia este un pic mai simpla.
4. Cati bani au fost investiti deja. Poti sa vii sa spui “Am investit 1 milion, deci valoarea este 1 milion”. Aici depinde mult cat de eficient ai fost – aceasta metoda poate uneori sa-ti fie de folos tie, alteori cumparatorului.
5. O metoda interesanta, folosita mai ales in Silicon Valley, este bazata pe numarul de developeri. Atunci cand nu ai alte argumente, cand ai doar un produs, fara bani, fara clienti, poti incerca sa evaluezi “la ochi”, bazat pe numarul de devi. O evaluare Americana (nu am vazut asta niciodata in Europa, nicidecum in Romania) este intre USD 500,000 si USD 1,500,000 pentru fiecare developer. Daca e sa o iei si mai din avion spui ca fiecare dev e un million de dolari. Nu sariti cu “vandutul de oameni”, este doar o metoda de evaluare a companiei, nu se cumpara efectiv oamenii . Nici nu va faceti iluzii ca asta functioneaza in alta parte decat in SV. Si nici acolo, nu incercati sa pacaliti sistemul angajand fara noima, nu functioneaza .
6. Numar de abonati. Folosita mai ales pentru companiiile de telecom si, mai nou, pentru SaaS – in general utila la evaluarea oricarei companii care are venituri recurente de la un numar mare de abonati. Poate fi utilizat numarul fie impreuna cu un multiplicator specific industriei, fie impreuna cu ARPU (Average Revenue Per User).
7. Replacement Value. Cat l-ar costa pe cel care te cumpara sa creeze ceea ce ii dai tu? Asta ajuta mult daca vinzi o companie din Romania, creata acasa la tine cu costuri mici, unei fime mari din state, cu costuri foarte mari atat de development cat si de operare. Se pot adauga aici costuri legate de “time-to-market”, alte oportunitati.
8. Net Present Value (NPV). Aceasta metoda iti poate probabil oferi cea mai buna valoare a companiei. Inseama sa poti prezenta un plan credibil pe urmatorii 5 ani, care sa arate cat de mult vei castiga tu la anul, peste doi ani, etc…, apoi sa discountezi profiturile viitoare conform unei formule (pe care o gasesti si in excel – NPV) si sa afli care este valoarea neta prezenta a profiturilor viitoare. Problema cu aceasta metoda este ca ea va fi intotdeauna contrata de un potential investitor sau cumparator, care va veni mereu sa iti spuna de ce nu vei putea face tot ce spui acolo. In general ei au experienta mai mare decat tine in acest tip de contre. Mai mult, se poate intampla ca procesul sa se lungeasca pe un an si sa se vada cu ochiul liber ca nu esti in parametrii planului
9. La oricare din metodele astea se poate adauga valoarea eventualelor patente pe care compania le-a dezvoltat. Patentele relevante se pot cuantifica in zona USD 1,000,000, in timp ce patentele “la kilogram” sunt evaluate cam la jumatate din cat a costat sa aplici. Deci atentie la decizia de aplicare.

Alte idei pe care le-as discuta in context sunt:

Este bine sa stii la fix ce s-a intamplat si ce se intampla cu valorile companiilor din aceeasi industrie cu tine. Sa stii multiplii lor, argumentele folosite pentru evaluarile respective. Si pana la urma sa stii in ce zona de evaluare te pozitioneaza pe tine fiecare din metodele de mai sus, aplicata cu indexul din industrie. Este bine de asemenea sa iti faci o idee despre valoarea “fair” a companiei tale, construita dintr-un amalgam al metodelor respective. Bineinteleles ca vei trage sa iei cat mai mult, dar e bine sa iti construiesti asteptarile cat mai aproape de realitate.

La fiecare din metodele de mai sus (si or mai fi si altele care imi scapa mie acum) se adauga sau se scad valori de “fine tunning”, pe care e bine sa le stii si sa le folosesti daca e cazul. Patentele sunt un element, nivelul de Corporate Governance este altul, modul de protectie al proprietatii intelectuale, calitatea oamenilor cheie si dorinta lor de a ramane in companie, apropierea de opensource (este bine sau rau depinzand de context), licente, parteneriate, etc. Trebuiesc toate luate in considerare si cladite caramida cu caramida in contructia povestii pe care vrei sa o vinzi.

Este interesant faptul ca metodele de mai sus vor furniza valori ale companiei tale foarte diferite. Probabil intre 1 si 10, adica diferite cu cel putin un ordin de marime. Cel care va cumpara va incerca sa te convinga sa accepti metode de evaluare mai aproape de varianta 1 (multiplu de EBITDA), care da valoarea cea mai mica in general, fiind si cea mai conservatoare metoda, care nu ia in considerare nimic din viitorul potential luminos. In acelasi timp tu vei vrea sa te duci catre 7 sau 8, care dau valorile cele mai mari. Si va trebui sa demonstrezi ca stii foarte multe lucruri despre aceasta negociere. In tot cazul, in situatia unui deal real, toate aceste metode de evaluare sunt doar un pretext pentru discutii. Valoarea finala va fi data de puterea de negociere a celor doua parti, iar dealul se inchide doar daca exista un numar care sa fie in zona acceptabila a ambilor combatanti. Vom vorbi altadata de teoria primului compromis acceptabil.

Este util (mai ales daca vorbim de sume mai mari) sa angajezi o companie care sa se ocupe de investitie sau vanzare. Investment Banker-ul (IB) este cineva care stapaneste mult mai bine decat tine toate aceste tehnici si metode, are acces la informatii din piata. Nu e o rusine sa spui ca nu te pricepi si sa lasi pe altii sa faca treaba. De obicei vei iesi in castig. Atentie insa, ia referinte despre IB

Este senzational daca reusesti o licitatie – aici IB-ul poate ajuta foarte mult. Licitatia poate creste pretul foarte mult daca chiar ai o valoare care poate fi speculata.

Nu in ultimul rand, pretul in bani nu este singurul element care se discuta. Din alte elemente se poate face diferenta: garantii, non-compete, modul de plata, bani vs. actiuni, earn-outs, etc.

Si, pana la urma, valoarea corecta este cea pentru care cumparatorul este dispus sa cumpere, iar vanzatorul este dispus sa vanda.

Buna ziua,
Ma numesc [x] sunt din [y], am 29 de ani, studii superioare, lucrez in [z] si vin la dvs. cu intentia sa-mi acordati 2 min. ptr. acest mail.
Nu este o poezie, insa ma consider un om cu multe idei care, cred ca pentru a reusii in viata trebuie sa fi mai destept decat altii cu 5 min. mai devreme, insa ca revers, ma identific cu cei care au intrat in criza (de bani) si nu pot demara singur un proiect sau poate as putea cu cateva imprumuturi dar la care nevasta-mea ar baga sigur divort.

Vin cu o propunere de colaborare si anume, am elaborat un site la nivel de proiect pe hartie cu tot ce presupune, chiar si grafica.Dar din pacate nu am cunostinte in a crea un site sau eventual al gestiona astfel ca vreau sa-ti impartasesc ideile mele.
Este vorba de un site ce da posibilitatea [abc] la nivel national sau international. Ok, pana acum , dar poate zici ca exista mii de situri cu acest profil , corect, insa idea care incerc sa o promovez este ca in cadrul sitului va functiona hai sa-i spunem un fel de [mno - 5 randuri de explicatii].
Promit ca-ti voi impartasii si restul ideilor daca intradevar ai citit mailul si esti interesat.
Tot ce ti-am povestit sau mai bine zis intentia mea este cat se poate de serioasa, iar daca crezi ca putem sa discutam pe aceasta tema astept un raspuns,
Cu respect [x].

As comenta si acum doua lucruri, apoi poate incercam impreuna sa vedem ce se poate face mai bine.

1. Mailul este prea lung si nestructurat. Probabil ca 90% din voi l-ati sterge dupa primul paragraf;
2. Nu spune nicaieri ce vrea de la mine. Investitie? O intalnire? “Daca sunt interesat” sa ce?

Cum ar trebui sa arate un email, de la o persoana pe care nu o cunosc, care sa ma faca sa ma vad cu acea persoana si sa o ascult 15 minute?

Nu am pus in lista lucrurile pe care de obicei le gasesc cu placere: ce necesitate acopera produsul respectiv, de cati bani este nevoie (de obicei subestimat la greu…), o descriere tehnica (de obicei mult prea mare si prea in detaliu). In general am constatat ca potentialii antreprenori focalizeaza pe unul din aspectele businessului (probabil cel care le este mai confortabil – partea tehnica) si ignora complet restul.

Atentie: construirea unui business este o treaba rotunda, ampla, in care nu trebuie ignorat nici un aspect. Si asta este important pentru un potential investitor.

Investitorul pe de alta parte, a vazut si vede asta in fiecare zi: fiecare antreprenor crede in ce face si este convins ca firma lui va face si va drege. Dar a vazut ca doar una din 10 investitii performeaza, si atunci este obligat sa discounteze la greu povestile de marire pe care le aude.

OK, incepe preludiul – fericire maxima, pentru ambele parti: Antreprenorul are ocazia sa se laude, iar investitorul (ca o matroana harsita) il lasa sa o faca. Mai mult, il lauda la randul lui si ii mangaie toate orgoliile afaceristice. Ca doar asta nu costa .

Si iaca asa ajungem la conflictul esential: „Cat e halatul?” Investitorul spune ca firma face 10 lei, Antreprenorul spune ca face 20 de lei. Si trateaza acest numar cu toata pasiunea pe care o poate pune in joc. Firma lui nu poate fi evaluata mai jos de 20 de lei, caci e buna si va face si va drege. Cade singur in plasa „wishful thinking”, ajungand sa fie el insusi convins ca va livra ceea ce i-a spus investitorului. Acesta sta, asculta, admira agilitatea cu care antreprenorul se scufunda in groapa de nisip auto-construita. Si vine apoi cu o propunere:

- OK, zice, sunt de acord cu cei 20 de lei evaluare, daca esti sigur ca vei face planul pe anii urmatori.
- Dar of course! – confirmi si te afunzi mai tare, fericit ca ai primit confirmarea ca firma ta face atat de mult. Acum ai ocazia sa te lauzi la TV, ziare, mama, frati, prieteni ca ai avut o oferta de 20 de lei.

Si vin amanuntele investitiei, conform cu cele discutate:
a) DACA faci planul, firma valoreaza 20 de lei, daca nu – 10 lei (si se recalculeaza retroactiv procentele). Sfatul pentru situatia asta este sa faceti previziunile extrem de corect, caci te minti pe tine insuti. Si poate era mai bine sa negociezi o evaluare de 15 fara conditii decat o evaluare de 20, care va fi doborata la 10 de factori care de multe ori nu depind de tine.
b) DACA faci planul, totul e OK, daca nu – investitorul are actiuni preferentiale – adica ei oricum iau dintr-un exit de doua ori (sa zicem un numar) cat au investit. Ei numesc asta „down side protection” si initial pe tine nu te intereseaza, caci te gandesti numai la alternativa pozitiva. Asta se transforma de fapt intr-un imprumut cu dobanda de 100% daca firma merge rau si o investitie reusita cu castig mai mare de 100% daca firma merge bine. Ar trebui sa te intrebi: daca banca ti-ar cere dobanda de 100% ai accepta?

Ceea ce vreau sa spun este ca investitiile sunt cu atat mai dezavantajoase pentru antreprenor cu cat sunt mai complicate ca structura. Cum intri in zone de preferinte, diluari, conditii, etc ai mari sanse sa ti-o iei. Fie pentru ca lucrurile nu vor merge bine (e posibil si asta, nu?), fie pentru ca daca merg bine urmeaza o runda ulterioara de investitii. Si e bine sa ai grija ce o sa se intample cu actiunile tale inclusiv pentru runda a doua, inca de la negocierea primei runde.

Iar pentru situatia ipotetica de mai sus, investitia perfecta este o investitie standard, fara conditii, la o evaluare negociata un pic in sus de la acel 10. Probabil ca 12-13. Fara conditii, preferinte, sau alte instrumente „creative”.

Cine e AVG: o companie Antivirus inceputa in 1991, care initial s-a facut cunoscuta doar ca fiind singurul antivirus gratuit. Nu a avut niciodata o tehnologie stralucitoare.

Ce au facut de atunci (dupa investitia din 2005) pentru a creste:
- au schimbat modelul de business de la majoritar gratuit (model inital corect, asta este ceea ce le-a adus multimea de utilizatori) la platit, ceea ce le-a bagat repede in P&L cateva (mici initial) zeci de milioane pe an.
- au schimbat conducerea de la antreprenorii cehi la profesionistii americani
- au schimbat birourile de reprezentare din Cehia in US
- au schimbat structura intr-un holding olandez
- au inceput sa cumpere companii (daca nu ma insel cam 5 in 3 ani), completand linia de produse si bugetul cu un raport de eficienta pozitiv.

Una peste alta un model de studiat despre cum o companie cu o tehnologie initial nu tocmai stralucita, a reusit printr-un foarte bun management si o strategie reusita sa faca pasul spre o superfirma. Probabil inca 2 ani si o vedem listata la bursa cu valoare sensibil peste $1B, apoi mai vedem. Felicitari.

a) Investitia. Sa presupunem ca eu am o companie, detinuta 100% de mine, a carei valoare este la momentul initial (pre-money, daca vrem sa intram in jargonul investitional) de 1M lei. Pana aici am bagat eu bani in companie, ne-am tras de par in sus ca baronul Munchhausen (bootstrapping), dar a venit momentul sa crestem mai mult si deci avem nevoie de bani in firma. Gasim fondul de investitii VC (Venture Capital), care doreste sa puna cei 250k lei care ne lipsesc. Acum, presupunand ca am cazut la pace ca valoarea pre-money (sic!) a companiei este de 1M, intrebarea este cat va avea VC din companie post-money? Pai aritmetica este asa: in castronul de salata care este firma – noua, dupa investitie – eu pun o valoare de 1000 (firma), VC pune o valoare de 250 (banii). Deci in total compania va valora 1250 (valoarea pre-money de 1000 a afacerii + cei 250 bani din banca), din care VC va avea 250/1250=20%. Eu voi avea 1000/1250=80%. Prima observatie pe care o aud este – Auch! Firma mea! Am ramas doar cu 80%! Pai, sire, ai acum 80% din 1250, adica 1000, adica exact cat ai avut si inainte . Oricum, ideea cu banii care se investesc in firma este ca ei se aduna la valoarea companiei, o cresc corespunzator si fiecare ramane cu valoarea pe care a adus-o la masa. Din aceasta intamplare eu personal nu castig nimic, respectiv nu pot sa iau bani acasa sa-mi cumpar capsuni de ei.

b) Achizitia. Mergand pe aceeasi presupunere (am o companie de 1M), dar eu as vrea sa-mi cumpar casa de 250k. Eu personal. Si, cum vedeam mai sus, daca cineva investeste in companie nu ma ajuta. Atunci trebuie sa gasesc un investitor care sa fie dispus sa cumpere actiuni de la mine. Deci vine tanarul investitor (sa-i zicem INV) si cumpara de la mine actiuni in valoare de 250. Banii ajung in buzunarul meu, firma va valora in continuare 1000 (100%), doar ca din ea INV va avea 250/1000=25%, iar eu voi avea 75%.

OK, cam asta cu aritmetica, acum ceva comentarii:
- Daca vinzi ai avantajul ca iei banii acasa, daca investesti doar cresti potul. Pe care nu se stie cand si mai ales daca o sa-l iei spre folosinta personala.
- Daca vinzi ai dezavantajul ca dai mult mai mult din firma, pentru aceiasi bani
- Investitorii vor prefera intotdeauna sa investeasca, nu sa cumpere; pentru ca ei doresc ca banii lor sa fie folositi la cresterea firmei, nu la salata ta de capsuni sau apartamentul amantei.
- In viata reala de fapt va fi o combinatie de cele doua – adica majoritatea banilor intra in firma, iei si tu ceva sa te bucuri un pic. Aritmetica se bazeaza pe fix aceleasi elemente.
- Singura necunoscuta de negociat este valoarea pre-money a firmei tale. La discutii investitorii vor incerca sa-ti spuna cat de putin valoreaza. Atentie ca au experienta si stiu exact unde sa se uite sa te faca de ras . Au si tot felul de zicatori, de genul „Entrepreneurs always underevaluate past and overestimate future”. Pe de alta parte nici nu este firesc sa incerci sa le vinzi abureli.

In rest, doar aritmetica.