Buna ziua,
Ma numesc [x] sunt din [y], am 29 de ani, studii superioare, lucrez in [z] si vin la dvs. cu intentia sa-mi acordati 2 min. ptr. acest mail.
Nu este o poezie, insa ma consider un om cu multe idei care, cred ca pentru a reusii in viata trebuie sa fi mai destept decat altii cu 5 min. mai devreme, insa ca revers, ma identific cu cei care au intrat in criza (de bani) si nu pot demara singur un proiect sau poate as putea cu cateva imprumuturi dar la care nevasta-mea ar baga sigur divort.

Vin cu o propunere de colaborare si anume, am elaborat un site la nivel de proiect pe hartie cu tot ce presupune, chiar si grafica.Dar din pacate nu am cunostinte in a crea un site sau eventual al gestiona astfel ca vreau sa-ti impartasesc ideile mele.
Este vorba de un site ce da posibilitatea [abc] la nivel national sau international. Ok, pana acum , dar poate zici ca exista mii de situri cu acest profil , corect, insa idea care incerc sa o promovez este ca in cadrul sitului va functiona hai sa-i spunem un fel de [mno - 5 randuri de explicatii].
Promit ca-ti voi impartasii si restul ideilor daca intradevar ai citit mailul si esti interesat.
Tot ce ti-am povestit sau mai bine zis intentia mea este cat se poate de serioasa, iar daca crezi ca putem sa discutam pe aceasta tema astept un raspuns,
Cu respect [x].

As comenta si acum doua lucruri, apoi poate incercam impreuna sa vedem ce se poate face mai bine.

1. Mailul este prea lung si nestructurat. Probabil ca 90% din voi l-ati sterge dupa primul paragraf;
2. Nu spune nicaieri ce vrea de la mine. Investitie? O intalnire? “Daca sunt interesat” sa ce?

Cum ar trebui sa arate un email, de la o persoana pe care nu o cunosc, care sa ma faca sa ma vad cu acea persoana si sa o ascult 15 minute?

Nu am pus in lista lucrurile pe care de obicei le gasesc cu placere: ce necesitate acopera produsul respectiv, de cati bani este nevoie (de obicei subestimat la greu…), o descriere tehnica (de obicei mult prea mare si prea in detaliu). In general am constatat ca potentialii antreprenori focalizeaza pe unul din aspectele businessului (probabil cel care le este mai confortabil – partea tehnica) si ignora complet restul.

Atentie: construirea unui business este o treaba rotunda, ampla, in care nu trebuie ignorat nici un aspect. Si asta este important pentru un potential investitor.

Investitorul pe de alta parte, a vazut si vede asta in fiecare zi: fiecare antreprenor crede in ce face si este convins ca firma lui va face si va drege. Dar a vazut ca doar una din 10 investitii performeaza, si atunci este obligat sa discounteze la greu povestile de marire pe care le aude.

OK, incepe preludiul – fericire maxima, pentru ambele parti: Antreprenorul are ocazia sa se laude, iar investitorul (ca o matroana harsita) il lasa sa o faca. Mai mult, il lauda la randul lui si ii mangaie toate orgoliile afaceristice. Ca doar asta nu costa .

Si iaca asa ajungem la conflictul esential: „Cat e halatul?” Investitorul spune ca firma face 10 lei, Antreprenorul spune ca face 20 de lei. Si trateaza acest numar cu toata pasiunea pe care o poate pune in joc. Firma lui nu poate fi evaluata mai jos de 20 de lei, caci e buna si va face si va drege. Cade singur in plasa „wishful thinking”, ajungand sa fie el insusi convins ca va livra ceea ce i-a spus investitorului. Acesta sta, asculta, admira agilitatea cu care antreprenorul se scufunda in groapa de nisip auto-construita. Si vine apoi cu o propunere:

- OK, zice, sunt de acord cu cei 20 de lei evaluare, daca esti sigur ca vei face planul pe anii urmatori.
- Dar of course! – confirmi si te afunzi mai tare, fericit ca ai primit confirmarea ca firma ta face atat de mult. Acum ai ocazia sa te lauzi la TV, ziare, mama, frati, prieteni ca ai avut o oferta de 20 de lei.

Si vin amanuntele investitiei, conform cu cele discutate:
a) DACA faci planul, firma valoreaza 20 de lei, daca nu – 10 lei (si se recalculeaza retroactiv procentele). Sfatul pentru situatia asta este sa faceti previziunile extrem de corect, caci te minti pe tine insuti. Si poate era mai bine sa negociezi o evaluare de 15 fara conditii decat o evaluare de 20, care va fi doborata la 10 de factori care de multe ori nu depind de tine.
b) DACA faci planul, totul e OK, daca nu – investitorul are actiuni preferentiale – adica ei oricum iau dintr-un exit de doua ori (sa zicem un numar) cat au investit. Ei numesc asta „down side protection” si initial pe tine nu te intereseaza, caci te gandesti numai la alternativa pozitiva. Asta se transforma de fapt intr-un imprumut cu dobanda de 100% daca firma merge rau si o investitie reusita cu castig mai mare de 100% daca firma merge bine. Ar trebui sa te intrebi: daca banca ti-ar cere dobanda de 100% ai accepta?

Ceea ce vreau sa spun este ca investitiile sunt cu atat mai dezavantajoase pentru antreprenor cu cat sunt mai complicate ca structura. Cum intri in zone de preferinte, diluari, conditii, etc ai mari sanse sa ti-o iei. Fie pentru ca lucrurile nu vor merge bine (e posibil si asta, nu?), fie pentru ca daca merg bine urmeaza o runda ulterioara de investitii. Si e bine sa ai grija ce o sa se intample cu actiunile tale inclusiv pentru runda a doua, inca de la negocierea primei runde.

Iar pentru situatia ipotetica de mai sus, investitia perfecta este o investitie standard, fara conditii, la o evaluare negociata un pic in sus de la acel 10. Probabil ca 12-13. Fara conditii, preferinte, sau alte instrumente „creative”.

Cine e AVG: o companie Antivirus inceputa in 1991, care initial s-a facut cunoscuta doar ca fiind singurul antivirus gratuit. Nu a avut niciodata o tehnologie stralucitoare.

Ce au facut de atunci (dupa investitia din 2005) pentru a creste:
- au schimbat modelul de business de la majoritar gratuit (model inital corect, asta este ceea ce le-a adus multimea de utilizatori) la platit, ceea ce le-a bagat repede in P&L cateva (mici initial) zeci de milioane pe an.
- au schimbat conducerea de la antreprenorii cehi la profesionistii americani
- au schimbat birourile de reprezentare din Cehia in US
- au schimbat structura intr-un holding olandez
- au inceput sa cumpere companii (daca nu ma insel cam 5 in 3 ani), completand linia de produse si bugetul cu un raport de eficienta pozitiv.

Una peste alta un model de studiat despre cum o companie cu o tehnologie initial nu tocmai stralucita, a reusit printr-un foarte bun management si o strategie reusita sa faca pasul spre o superfirma. Probabil inca 2 ani si o vedem listata la bursa cu valoare sensibil peste $1B, apoi mai vedem. Felicitari.

a) Investitia. Sa presupunem ca eu am o companie, detinuta 100% de mine, a carei valoare este la momentul initial (pre-money, daca vrem sa intram in jargonul investitional) de 1M lei. Pana aici am bagat eu bani in companie, ne-am tras de par in sus ca baronul Munchhausen (bootstrapping), dar a venit momentul sa crestem mai mult si deci avem nevoie de bani in firma. Gasim fondul de investitii VC (Venture Capital), care doreste sa puna cei 250k lei care ne lipsesc. Acum, presupunand ca am cazut la pace ca valoarea pre-money (sic!) a companiei este de 1M, intrebarea este cat va avea VC din companie post-money? Pai aritmetica este asa: in castronul de salata care este firma – noua, dupa investitie – eu pun o valoare de 1000 (firma), VC pune o valoare de 250 (banii). Deci in total compania va valora 1250 (valoarea pre-money de 1000 a afacerii + cei 250 bani din banca), din care VC va avea 250/1250=20%. Eu voi avea 1000/1250=80%. Prima observatie pe care o aud este – Auch! Firma mea! Am ramas doar cu 80%! Pai, sire, ai acum 80% din 1250, adica 1000, adica exact cat ai avut si inainte . Oricum, ideea cu banii care se investesc in firma este ca ei se aduna la valoarea companiei, o cresc corespunzator si fiecare ramane cu valoarea pe care a adus-o la masa. Din aceasta intamplare eu personal nu castig nimic, respectiv nu pot sa iau bani acasa sa-mi cumpar capsuni de ei.

b) Achizitia. Mergand pe aceeasi presupunere (am o companie de 1M), dar eu as vrea sa-mi cumpar casa de 250k. Eu personal. Si, cum vedeam mai sus, daca cineva investeste in companie nu ma ajuta. Atunci trebuie sa gasesc un investitor care sa fie dispus sa cumpere actiuni de la mine. Deci vine tanarul investitor (sa-i zicem INV) si cumpara de la mine actiuni in valoare de 250. Banii ajung in buzunarul meu, firma va valora in continuare 1000 (100%), doar ca din ea INV va avea 250/1000=25%, iar eu voi avea 75%.

OK, cam asta cu aritmetica, acum ceva comentarii:
- Daca vinzi ai avantajul ca iei banii acasa, daca investesti doar cresti potul. Pe care nu se stie cand si mai ales daca o sa-l iei spre folosinta personala.
- Daca vinzi ai dezavantajul ca dai mult mai mult din firma, pentru aceiasi bani
- Investitorii vor prefera intotdeauna sa investeasca, nu sa cumpere; pentru ca ei doresc ca banii lor sa fie folositi la cresterea firmei, nu la salata ta de capsuni sau apartamentul amantei.
- In viata reala de fapt va fi o combinatie de cele doua – adica majoritatea banilor intra in firma, iei si tu ceva sa te bucuri un pic. Aritmetica se bazeaza pe fix aceleasi elemente.
- Singura necunoscuta de negociat este valoarea pre-money a firmei tale. La discutii investitorii vor incerca sa-ti spuna cat de putin valoreaza. Atentie ca au experienta si stiu exact unde sa se uite sa te faca de ras . Au si tot felul de zicatori, de genul „Entrepreneurs always underevaluate past and overestimate future”. Pe de alta parte nici nu este firesc sa incerci sa le vinzi abureli.

In rest, doar aritmetica.