Am zburat si eu zilele trecute langa un om care s-a recomandat medic specialist in boala x, care mi-a facut binevoitor ceva recomandari. Si m-am surprins dornic sa le execut. Noroc ca mi-am dat seama de prostia acestei intentii – cum sa prefer sa ascult un necunoscut – numai pentru ca imi spune ce vreau sa aud – in fata medicului la care ma duc de ani de zile. Daca vreau sa-l schimb (pe medic), n-am decat, dar omu’ din avion poate e de fapt un zugrav care facea misto de mine. Sau, in cel mai bun caz, un medic bun care nu m-a consultat deloc…

Stiu ca suna ciudat, dar gasesc aceasta intrebare in mintea multor cunoscuti: sa aibe incredere in echipa proprie sau intr-un necunoscut? Oare cei din echipa nu au interese absconse? Oare nu sunt macar subiectivi? Oare necunoscutul nu poate aduce o perspectiva out of the box? Ba da – zic eu – dar pentru asta avem cateva alternative pe care le putem trata separat, ponderate corespunzator: pentru subiectivismul celor din interior putem folosi Audituri (promit un post despre asta saptamana viitoare) iar pentru perspective “de sus” putem folosi Consultanti de diverse forme. Dar toate parerile acestora trebuie ponderate – cum ziceam – de tot ceea ce inseamna echipa si luate fix cu titlu consultativ.

Concluzionand, as sublinia ca in business – si mai ales in zona antreprenoriala – se pot lua multe decizii gresite. Dar e bine ca ele sa fie luate in echipa care poarta raspunderea asupra fenomenului. Nicidecum in afara. Rolul consultantului extern exista, este important, dar limitat si pur informativ. Eu am crezut intotdeauna cu tarie ca cei cu care lucrez sunt alaturi de mine 100% – si statistic vorbind s-a dovedit ca am avut dreptate sa gandesc asa.

Sunt convins ca exista experiente diverse si cred ca ne-ar ajuta pe toti sa aflam ce vi s-a intamplat si voua din punctul asta de vedere.

In restul articolelor voi promova antreprenoriatul, voi arata ce bine este, cata energie degaja activitatea asta, cate oportunitati genereaza, cat inveti, cati prieteni iti faci…..

O sa incep prin a spune cata energie consuma antreprenoriatul, cati dusmani capeti, cata munca, cat stres… Ooooo…. ce nashpa era la inceputuri cand venea ziua de salariu si stiam ca 10 (apoi 20, 30…. 50… 70 de oameni + familii) depind de capacitatea companiei (deci si a mea) de a le plati salariile. Ce responsabilitate!

Cate situatii in care nu se stie daca iese treaba sau nu.

Cate proiecte trebuie sa incepi pentru a avea sansa ca unele sa iasa (vezi pagina de proiecte incepute de mine si incearca o statistica de reusite…). Cata putere iti trebuie sa te ridici dupa ce ai esuat un proiect si sa inveti ceva din asta.

Cata gandire pozitiva iti trebuie (si cu ce efort) pentru ca insuccesele sa nu-ti ia zambetul de pe buze… pentru ca acei putini oameni care te dezamagesc sa nu-ti modifice gandirea despre toti oamenii care merita respect… si sa-i apreciezi in continuare la valoarea lor reala.

Cata energie mentala iti trebuie (si cu ce efort) pentru a nu aduce problemele de la serviciu (aaa…. antreprenoriatul nu e doar un servici, esti tu insuti!) acasa. Pentru a reusi sa-ti tii familia departe de greutati, sa nu te vada incruntat…. Cat noroc iti trebuie sa ai o familie care sa te accepte asa, uneori cu o fata pe care nu or s-o inteleaga, alteori putin absent… si sa te ajute oferindu-ti ceea ce ai nevoie.

Cum sa faci sa ai incredere in oameni chiar dupa ce unii ti-o inseala, caci pana la urma businessul e un joc de echipa, iar echipa se bazeaza – nu-i asa – pe incredere.

Cum este sa te chinui mereu sa decelezi intre prieteni si pupatori….

E greu…. e al naibii de greu si pentru asta trebuie sa te gandesti de 100 de ori inainte sa te apuci de un business. Si dupa ce va fi greu va veni o perioada si mai grea, iar cand trece si aceasta – totul va deveni infernal… pana la urma devii dependent de greutati…

Dar… fir-ar: tocmai de asta e atat de frumos!
Si satisfactiile sunt imense.