Deci (mai ales in zilele noastre de criza): daca te lasi purtat intr-o negociere financiara (NPV, multiplii, etc…) ajungi la o valoare foarte mica. Daca reusesti sa demonstrezi ca produsul/tehnologia/compania ta are ceva unic, ceva de care potentialul cumparator chiar are nevoie, atunci valoarea se poate stabili ca in bancul de mai sus. Si te-ai scos…

Cum anume faci asta, este raspunsul la o alta intrebare: dupa parerea mea, cel mai bine este ca inca de la inceputul companiei sa iti pui in minte un set de potentiali cumparatori. Ai apoi la dispozitie cativa ani in care sa studiezi produsele si strategia respectivilor, sa intelegi ce anume le lipseste si sa incerci sa construiesti exact acel lucru. Daca gasesti un set de doua-trei companii care sa aiba nevoie de aceeasi valoare adaugata, atunci este inca si mai bine. Poti la un moment dat sa cresti valoarea firmei suplimentar chiar printr-o pseudolicitatie (lumea ii spune “proces competitiv”).

Revenind insa: tot ce povesteam mai sus stabileste valoarea companiei in cazul in care vrei sa o vinzi. Aaaaa…. oare daca nu vrei sa o vinzi cum s-ar putea evalua o companie? Aici nu am nici o idee, caci ma gandesc ca orice obiect as avea (o rosie, un mar, un scaun…) – el nu are o valoare intrinseca exprimata in bani, ci doar suma pe care este cineva dispus sa o plateasca poate reprezenta la un moment dat valoare obiectului. La fel si cu o companie si ne intoarcem la morala bancului.

Hai sporuri la cresterea valorii companiilor!