Una peste alta, asta cu fripturistii spune ca dincolo de structurile formale de control asupra intereselor companiei, exista un grup de interese informal: suma celor care intr-un fel sau altul investesc in companie si beneficiaza de pe urma ei. Si, contrar perceptiei uzuale cum ca actionarii sunt singurii care investesc si au de castigat din companie (deci au si dreptul sa decida dupa bunul lor plac), conceptul promoveaza un mod de abordare mult mai delicat, mai soft: Exista trei tipuri de fripturisti (hai, luati-o in sens pozitiv ): Clientii, Angajatii si, cu voia dumneavoastra, Actionarii.Vreun patron (remarcati din nou va rog diferenta intre actionar si patron) mai cu muschi, din aceia care spun: „eu am facut compania asta, eu pun bani la ea, eu decid fiecare miscare”, va rade de mine intrebandu-ma: „ce legatura au frate clientii sa aiba ceva drepturi in compania mea?”. Pai sa vedem:

Clientii: ei sun cei care tin compania in viata, ei sunt (pana la urma) cei pentru care si datorita carora compania exista. Iata – a venit criza, clienti nu mai sunt, mor firmele. Ce parere aveti? Sunt importanti clientii? Ei sunt cei care cumpara produsul inainte sa fie 100% gata, ei dau feedback si ajuta la dezvoltarea produsului in directia corecta. Oare nu merita ceva atentie? Nu merita oare sa fie respectati ca atare, parerea lor sa fie apreciata si sa se tina cont de obiectivele lor in dezvoltarea strategica a companiei? OK, spuneti, care sunt obiectivele lor? Pai, de bun simt: sa primeasca un produs asa cum a fost promis plus 1% in plus. Sa nu fie mintiti. Sa li se zambeasca. Sa primeasca la randul lor feedback. Sa nu fie ignorati cand au patit ceva. Sa fie tratati cu respect. Sa li se recunoasca aportul adus la dezvoltarea companiei si compania sa contribuie la randul ei la dezvoltarea clientului.
(Pana la urma paragraful asta este dezvoltarea si umanizarea prea prafuitului „Clientii sunt importanti”)

Angajatii: ei sunt cei care tin compania in viata, cei datorita carora exista compania (Hmm… pai.. si ei?). Da, ei creaza, ei construiesc, ei vand, ei suporta. Ei trebuie sa zambeasca, ei trebuie sa livreze. Ei sunt cultura companiei, ei sunt cei care fac diferenta (in plus sau in minus). Obiectivele lor trebuie si ele cunoscute si aliniate pe cat posibil cu obiectivele companiei: Tot de bun simt, sa primeasca feedback, sa aiba pachetul de recompensa onest, sa li se recunoasca contributia la cresterea companiei… si compania sa contribuie la cresterea angajatului… ma rog, probabil majoritatea – cei angajati – stiu mai bine ca mine. Marea smecherie este ca in momentul in care treci de la angajat la antreprenor sa nu uiti tot ce gandeai inainte.
(Din nou ca dezvoltare a „Angajatii sunt cel mai important asset al companiei”)

Actionarii: pai, da: si ei . Fara investitia lor, nimic nu ar fi existat de la inceput: nu ar fi putut fi platit primul angajat, nu ar fi aparut primul produs, nu ar fi fost convins primul client. Cu banii, energia, cunostintele (vezi posturile anterioare) lor compania creste, se transforma in corporatie. Obiectivele lor sunt in general mai simple (financiare), dar de multe ori interese strategice pot prima, iar compania trebuie sa tina seama de ele.
(daca vreti si aici ceva praf, recunoasteti va rog: „Avem nevoie de investitie, avem nevoie de bani!!!!!“)

Nu spune nimeni ca toti „Fripturistii” trebuie sa aiba un cuvant de spus in Boardul companiei, fara indoiala. Ceea ce spun aici este ca Boardul (care inevitabil in lumea in care traim reprezinta numai o parte a celor interesati – Actionarii), ar trebui sa tina cont si de interesele celorlalti. Nu in mod formal, nu din obligatie. Ci doar din convingerea ca avand grija ca interesele tuturor celor din aceasta poveste sa fie convergente, obiectivele companiei au mai multe sanse sa fie atinse.

Si, ca sa finalizez, nici unul din cei trei nu este mai important ca celalti. Doar combinatia poate aduce succesul.

Pareri?

PS: Am scris acest post din tripla mea ipostaza de Client, Angajat si Actionar in diverse momente ale zilei, cu convingerea ca daca antreprenorii apreciaza cele de mai sus, ne si le va fi mai bine.