Relatia dintre Bergodi si Becali

Radu — Mon, 21 Sep 2009 07:47:14 +0000

De trei zile, de cate ori deschid televizorul sau radioul, aud ca Becali l-a dat afara pe Bergodi pentru ca nu l-a lasat pe el, patronul, sa intre in vestiar. Jignire masiva, pareri multiple: unii zic ca patronul are dreptul sa faca orice acolo unde plateste, altii zic ca Bergodi are dreptate si ca antrenorul, daca tot raspunde cu jobul pentru rezultate, ar trebui lasat sa faca ce vrea. As incerca o analiza comparativa a situatiei cu pozitia Actionar – CEO.

Incep din nou cu pozitia mea legata de denumirea de „patron”, prin care eu imi reprezint in minte acei actionari romani (or fi si in alte tari, nu zic ca doar la noi se intampla asta) care se cred atotstiutori, atoatefacatori si niciodatagresitori. Ei se inconjoara de pupatori in ***, oameni care sunt (sau se fac ca sunt) mai prosti ca ei, nu le dau acestora autoritate, nici nu ii lasa sa isi ia autoritatea. Ma rog, ati prins ideea.
In opozitie cu patronul este (in mintea mea) actionarul. Acesta are niste obiective clar definite (de obicei vrea ca intr-un termen de x ani, pentru investitia facuta sa primeasca un rezultat masurabil – fie in bani, fie altele). Negociaza cu un CEO obiectivele si punctele de control. Una peste alta, patron si actionar ar fi sa fie acelasi lucru, dar actionar e de bine – patron e de rau.
Niciodata actionarul nu este CEO, atat pentru ca nu are timpul necesar, cat si pentru ca intotdeauna gaseste pe cineva care se pricepe mai bine ca el – si, nu-i asa, e mai important sa atingi obiectivele decat sa-ti hranesti orgoliul; dar mai ales pentru ca actionarul si CEO-ul sunt intr-un imens conflict de interese: actionarul vrea obiectivele sale atinse, CEO-ul are intotdeauna obiective personale, de confort sau castig. Si cand un „milestone” nu iese, actionarul poate sa vina sa faca scandal CEOului, in timp ce daca cele doua roluri sunt asumate de o singura persoana, este extrem de greu sa-ti dai singur suturi in fund. Vei avea mereu raspunsul pregatit cu o justificare fata de tine insuti – de ce nu s-a intamplat.
Revenind la situatia data, replicabila in oricare din companiile noastre: Becali (patronul) are dreptate cand vine sa-i spuna lui Bergodi ca trebuie sa dea socoteala. Dar asta intr-un mod non-emotional, in puncte clare de control. Poate chiar sa propuna sa ajute (i.e. sa intre in vestiar sa imbarbateze oamenii, sa dea o prima, etc…), dar numai cu acordul si in directia indicata de CEO (antrenor…). Iar antrenorul trebuie sa aleaga intre a face ce zice actionarul si deci a avea un loc caldut – cat merge – sau sa incerce chiar sa faca treaba pe care evident el o stie mai bine.
Paralela cu businessul nostru este in momentul in care un actionar (investitor) care are mai multe companii, incepe sa impuna conducatorilor parteneriate strambe, doar pentru a sluji intereselor uneia dintre companii, sau cand se baga sa-i spuna CEOului cum anume sa conduca. Mai numesc unii asta micromanagement. Ma gandesc mereu cum ar fi sa ma duc intr-o companie si sa spun acolo ca CEOul a facut prostii, si ei oamenii ar trebui sa faca asa si asa, cum zic eu, nu cum a spus CEOul…. ?????? Mai bine inchid firma imediat, caci de mers oricum nu are nici o sansa sa mearga asa…

OK, cred ca m-am lasat si eu prins in stupizenia asta de subiect. Ideea pe care o aveam de transmis este ca un actionar nu trebuie sa fie “patron”! Trebuie sa constientizeze pe bune si sa urmareasca obiectivele proprii, intelegand ca este foarte putin probabil ca el sa fie cel mai bun sa le puna in practica. Si chiar daca este cel mai bun, probabil ca tot este mai bine sa lase pe altcineva sa o faca, pentru a evita un major conflict de interese. Si daca lasa pe cineva sa conduca, apoi chiar sa-l lase!

Radu Georgescu » Actionar

Relatia dintre Bergodi si Becali