Cu ce sa-l inlocuiesc? Mai intai, cred ca telefoanele au ajuns la momentul la care sunt acum si computerele – nu conteaza hardware-ul atat de tare, conteaza sistemul de operare si aplicatiile. In acest context, ma uit la cele 4 sisteme de operare existente pe piata acum: Symbian, iOS, Android, Windows Phone7. Ignor cu gratie orice altceva gen Linuxurile penibile de test ale lui Nokia, care probabil ca nu vor avea nici un viitor, sau Blackberry-ul care mie nu imi place deloc – subiectiv. Din cele 4, Symbian probabil ca este pe moarte – concluzionez in gandul meu ca il tin pe lista doar din motive istorice. Out. iPhone4 e ceva de testat, mai ales ca iPad-ul mi-a lasat un gust bun. Da’ cu problemele pe care le are, parca as mai astepta pana in primavara. MS a lansat Phone7, da’ nu sunt inca telefoane cu el. Asteptam cu interes, apoi mai asteptam al doilea patch la el si deci probabil ca la toamna lui 2011 e de luat ceva. Si nici sa iau windows mobile 6.5 nu se pune problema, acum la sfarsit de drum. Ramane Android – sistem de operare aparent matur, nu se intrevede nici o versiune majora anul asta, nu prea mai are buguri consistente. Problemele acestul sistem de operare sunt a) Google a inchis gama Nexus – oare de ce? Si b) cata vreme interesul lui Google in a dezvolta acest sistem de operare este non-financiar, ci exclusiv atragerea de clienti in sistem, ma intreb cat timp va fi sustinut. Nu cred ca un produs free poate rezista mult… Ma rog, avand in vedere faptul ca toata lumea vorbeste de el iar eu nu stiu despre ce e vorba, zic ca e momentul sa incerc.

Android, dar ce hardware? Citesc un pic si ma opresc la HTC Desire si Nexus One, ca fiind aparent varfurile de lance. Nexus e pe duca, asa ca ramane clar HTC (de povestit odata si despre compania asta, extrem de interesant cum au reusit in 10 ani sa devina din nimic – cineva, si care sunt planurile lor pe mai departe).

Deci caut sa cumpar: piata libera 2000 de lei, sun la Vodafone – 300+ Eur. Daca prelungesc contractul 250, daca pun internet 150 (amanunt simpatic – aveam internet de 3 ani, la 17 Eur…. Acum l-am mutat la 7 Eur. Fraier eu ca nu m-am interesat intre timp, cum o sa ma sune ei sa-mi zica ca s-a ieftinit???). OK, in 2 ore aveam jucaria. Internet, sincronizare cu Exchange si Axigen in 10 minute. Great.

Comentarii dupa 4 zile de utilizare:

OSul e bine facut, usor de inteles si folosit. Foarte amplu insa, mai ales in comparatie cu iOS. Setari foarte multe, ceea ce iti da flexibilitate, dar complica viata semnificativ. Partea de telefon este usor de folosit, aplicatii sunt multe si pentru orice. Mult mai “Free” dacat la iPhone. Posibilitati de securizare semnificativ mai bune decat iOS (dar cine le foloseste? ). Hardware - se misca foarte repede, ecranul e OK. Incarcator microUSB standard, mufa casti de 3.5.

Din problemele pe care le-am intalnit: cea mai mare este confuzia intre “google account” si “gmail account”. Caci, la fel ca la iPhone/iTunes, ca sa ai acces la aplicatii ai nevoie de un cont google. Asa zic ei si asa scrie si in ecranul de login. Dar nu-i adevarat, iti trebuie un cont gmail. Eu am un cont google pe o adresa de mail alta decat gmail, cont pe care il folosesc la greu in toate aplicatiile google, inclusiv (important) sa ma loghez WiFi prin aeroporturi in spoturi sponsorizate de google. Dar aici nu merge – a trebuit sa-mi fac un cont gmail. Care a inceput sa sincronizeze – si pare ca nu am ce-i face sa-l opresc – mailuri cu telefonul. Si nu vreaaaaauuuu!

Despre hardware, singurul inconvenient important este ca in mod standby, tastele de volum modifica volumul soneriei. Ajungand pana la a-l pune pe silent daca dai jos de tot. Si tastele de volum sunt exact locul de unde tii telefonul. Asa ca mi s-a intamplat in 4 zile sa pun din greseala telefonul pe silent de doua ori, m-a sunat sotia si nu am raspuns . In plus, ma rog, eu nu inteleg de ce iti trebui trackball langa un touch screen…

Deci, una peste alta – multumit.

Prezent: in anii 2000, Google (si altii, dar sa ne focalizam pe liderii industriei) a inteles ca pentru a detrona pe Microsoft trebuie sa schimbe regulile jocului. Si a mutat o industrie intreaga de pe desktop in internet/cloud. Brusc pasul urias facut de MS cu 15 ani inainte (comoditizarea calculatoarelor) a devenit demodat si utilizarea unor informatii comune, posibilitatea gasirii de informatii utile in baze de date imense a devenit noua paradigma. Un Microsoft imbatranit, inchistat in modelul in care se stie stapan, incercand sa impiedice o evolutie pe care nu o intelege, se lupta cu un Google antreprenorial, in care fiecare proiect este construit de o echipa de 3 oameni, cu bugete practic nelimitate, pe modelul „Flower Power”. Ce face MS? Dupa 2003, cand realizeaza ca trebuie sa accepte batalia si pe acest teren, ne demonstreaza ca nu intelege deloc acest joc: schimba pe rand competitia lui Google din MSN in Live, apoi in Bing (intrebare – stie cineva de Bing? Echivalentul Google al lui MS….). Si relativ repede Google e mai mare ca MS.

Viitor: Viata nu sta pe loc. Ce s-a intamplat in ultimii ani este ca „Social Networking” face furori. Un nou model de stocare a informatiei – bazat pe wiki, blog, retele sociale – ne face sa ne cautam informatie in alta parte: nu in nori, intr-un motor de cautare rapid/complex dar complet imbecil (scuzati…), ci sfaturi intr-o gasca de prieteni, oameni in care potential ai incredere. Si mai ales nu sunt masini… In acest context, Facebook pare sa fie acela care a facut pasul cel mare. Deja lumea este speriata de cata informatie detine Facebook, la fel cum era speriata acum 8 ani de faptul ca Google organizeaza/detine toata informatia internetului. Deja lumea nu mai comunica pe mail, ci pe Facebook (WTF???). Pozele nu se mai tin pe Flickr, ci pe Facebook. Nu mai cautam pe Google, ci pe Facebook. Nu ne mai jucam aiurea, ci pe Facebook. Auch! – pare ca ceva se va intampla in anii 2010!

Cateva comentarii suplimentare:

• Zilele trecute socotea TechCrunch (multumesc deedee pentru informatie) ca in UK vizitele pe Social Networks au depasit deja vizitele de Classical Search.
• Fiica mea ieri: „Dad – zice – poate ma ajuti si pe mine sa-mi fac cont pe FB te rog!” Eu incurajez antreprenoriatul, asa ca ii raspund ca isi poate face singura . Curios intreb „Da’ de ce iti faci?” „Pai ca sa discut cu prietenii!!!!”. Un fel de „D’oh!!! Ce nu intelegi??”. Mail? Are si foloseste de 7-8 ani. La fel YM! Dar – nu, acum discutam pe FB. Macar daca ar fi comod in vre-un fel…. Sau poate am imbatranit eu
• De ce FB in particular? Veti spune ca nu au fost primii si poate nu sunt nici cei mai buni. Da, aveti dreptate: dar nici MS nu a inventat Sistemul de Operare cu ferestre si mouse, si totusi ei au avut succes cu Windows. Nici Google nu a fost primul Search Engine (erau vre-o 15 cand a aparut), nici Youtube nu a fost primul. Un concept trebuie sa se coaca si pare ca FB a prins momentul.
• O ultima obsevatie: MS a avut 15 ani de domnie, Google 10, ne asteptam ca FB sa aiba 5. IveyBusinessJournal zice ca „In 1957, speranta de prezenta a unei companii in S&P 500 index era de 75 de ani. Astazi este de doar 15 ani. Peste inca 10-15 ani, majoritatea companiilor din index vor fi necunoscute.”
• V-am pacalit, mai am una: Este posibil ca investitia de acum 3 ani a lui MS in FB sa fi fost ultima viziune a lui Bill inainte sa paraseasca corabia. Un ultim mesaj pentru cine vrea sa inteleaga: “Baieti, ati ratat o etapa intreaga! Macar fiti destepti si faceti saltul la urmatoarea!”

Una peste alte: Marius, nici mie nu-mi place Facebook! Pot chiar sa marturisesc ca nu il inteleg complet. Nici ca model de business, nici ca utilitate pentru end-user. Dar este clar ca exista.

Later edit: Parerea lui Marius despre subiect, cu care nu sunt in contradictie majora. Dar nici in consens total.

Si daca tot suntem aici, as vrea sa va povestesc un pic si despre ultimul proiect al echipei Axigen, care a lansat zilele astea o ampla campanie bazata chiar pe conceptul de e-mail pe mobil pentru toti, via ActiveSync®. – Pentru cei care nu stiau, Axigen este printre putinii producatori de solutii de mesagerie electronica care au dreptul de a utiliza protocolul Microsoft Exchange ActiveSync® .

Nu prea stiu cum sa fac un post care anunta o promotie Axigen sa nu para a fi publicitate, dar o sa incerc (si am pus si p-ul in titlu…), asa ca o sa descriu pur si simplu campania si motivele din spatele ei, in loc sa incerc sa o vand.

Despre ce e vorba? Despre o campanie care doreste sa ofere mobilitate crescuta clientilor Axigen, prin servicii de Push Email si Sincronizare PIM utilizand ActiveSync®, mai exact: acces instantaneu la mesaje sau alte date personale sau de business cum ar fi contacte, calendare sau liste de sarcini, de pe telefonul mobil preferat. Noutatea (si ceea ce este intr-adevar grozav) este ca fiecare produs Axigen, fie el o licenta noua, upgrade sau add-on, vine cu un numar impresionant de utilizatori ActiveSync® gratuiti, adica ofera extra-mobilitate inclusa in pret.

De ce? Pentru ca traim intr-o lume in care o comunicare eficienta prin email are un impact direct asupra performantei, indiferent de mediul in care lucram. Pentru ca o solutie de mesagerie electronica, pe langa a fi un produs pe care te poti baza si a avea un grad inalt de securitate, trebuie sa ofere business-ului tau si mobilitate, sa-ti permita accesul la mesaje, contacte, calendare si taskuri indiferent de locatie. Si nu in ultimul rand, pentru ca Axigen se doreste a fi o solutie de mesagerie completa, ce raspunde cerintelor companiilor de orice dimensiuni.

Si in loc de concluzie, o recomandare calduroasa de a arunca o privire pe site-ul Axigen. Promit un alt post in care sa va povestesc cum si de ce Axigen este recunoscut ca unul din cele mai bune servere de mail din lume de indepententi “third party”.

Zborurile lungi sunt mai putin profitabile decat cele scurte. Adevarat, daca te uiti si pe la noi, costa cam la fel sa zbori pana la Londra si pana la Budapesta. Mai mult, in state zboara multa lume de ici colo, pe distante de 300-700 de mile. Asa ca s-au redefinit ca companie de zboruri scurte. Focus mare pe asta atat ca marketing, cat si ca operatiuni. Una peste alta, acum daca vrei sa zbori Southwest din San Francisco pana in New York, o faci din 3 sau 4 bucati. De fapt nu o faci de loc cu ei, te duci la altcineva. Si-au asumat aceasta pierdere, balansand-o cu toate castigurile (mai profitabile!) din zborurile scurte, piata pe care au cucerit-o complet.

Check-in-ul clasic (cu rezervare de loc) este costisitor, ineficient si creaza frustrari clientilor. Asa ca au inventat (nu stiu daca nu cumva a mai facut cineva asta inaintea lor…) urmatorul sistem: se intra in avion in ordinea numarului de pe bilet si poti sta unde vrei, pe locurile ramase libere la momentul acela. Au doua clase – business si economic, diferite prin faptul ca daca iei business esti in primii 15 care intra in avion, economic – restul. Si doar ca sa intri mai devreme in avion te taxeaza 20$ mai scump.

Gestiunea coeficientului de incarcare. Una din marile probleme atat la avioane cate si la hoteluri este data de faptul ca exista zile/ore cu incarcare (cerere) peste 100% si zile/ore cu incarcare mica. Cum faci sa licitezi cat mai eficient pentru companie situatia, astfel incat pe zonele de incarcare mare sa vinzi scump, iar pe cele de incarcare mica totusi sa vinzi ceva, ieftin, fara sa periclitezi pretul zilelor incarcate? Oamenii astia au rezolvat-o asa:
- Biletele business se pot muta de la ocursa la alta garantat. Adica daca ai terminat treaba mai devreme poti sa te duci cu un avion mai devreme (da, oamenii au curse din jumatate in jumatate de ora…).
- Biletele economy costa mai ieftin si sunt fixe. Intri in avion in ordinea venirii, dupa primii 15.
- Si mai au un tip de bilete, foarte interesant: “wanna get away“. Costa foarte putin (40$) si le dai voie sa te mute din zborul tau in urmatorul, sau in urmatorul… pana cand e un zbor care are un loc pentru tine. Asa castiga si ei ca practic au licitat zborurile aglomerate mai scump si au umplut zborurile goale mai ieftin, castiga si cei care vor siguranta si locuri bune (mai scump), si cei care vor sa zboare ieftin si isi permit sa amane zborul cateva ore.

Cum ziceam si la inceput: interesant cat de bine au inteles problemele clientilor si cat de bine si simplu le-au rezolvat. Si asa au ajuns mari, vezi aici cateva cifre interesante despre ei.

Cum zicea un prieten: orice roman e mai destept decat orice american, oricare 5 americani sunt mai destepti decat oricare 5 romani. Matematic gresit probabil, dar statistic ne da o idee….

Cine e AVG: o companie Antivirus inceputa in 1991, care initial s-a facut cunoscuta doar ca fiind singurul antivirus gratuit. Nu a avut niciodata o tehnologie stralucitoare.

Ce au facut de atunci (dupa investitia din 2005) pentru a creste:
- au schimbat modelul de business de la majoritar gratuit (model inital corect, asta este ceea ce le-a adus multimea de utilizatori) la platit, ceea ce le-a bagat repede in P&L cateva (mici initial) zeci de milioane pe an.
- au schimbat conducerea de la antreprenorii cehi la profesionistii americani
- au schimbat birourile de reprezentare din Cehia in US
- au schimbat structura intr-un holding olandez
- au inceput sa cumpere companii (daca nu ma insel cam 5 in 3 ani), completand linia de produse si bugetul cu un raport de eficienta pozitiv.

Una peste alta un model de studiat despre cum o companie cu o tehnologie initial nu tocmai stralucita, a reusit printr-un foarte bun management si o strategie reusita sa faca pasul spre o superfirma. Probabil inca 2 ani si o vedem listata la bursa cu valoare sensibil peste $1B, apoi mai vedem. Felicitari.

incasat de bani, gestionat de taxe internationale, schimb valutar, gestiune de frauda, suport la vanzare, multe limbi, multe valute, multe instrumente de plata, livrare de cod, livrare de CD, promovare, usability, gestionare de afiliati, creare si gestionare de canal de vanzari offline, business inteligence…. multe, nici nu-mi vin acum in minte decat o minuscula parte din ele.

Avem pentru asta birouri in Sillicon Valley (MountainView), Olanda (Amsterdam) si Taiwan (Taipei), lucram pentru structurarea intamplarii cu cei mai buni (PWC). 70 de oameni in firma, plus inca vreo 20 de consultanti. Clienti ca Intel, BitDefender, Kaspersky, Lavasoft.

Stiam ca suntem la bataie in zona locului doi, dar aceasta recunoastere ca fiind „cel mai bun” a facut sa mi se zbarleasca parul pe mana.

Cred ca asta raspunde si la intrebarea „de ce este ePayment cel mai bun in Romania?” – pentru ca este aceeasi companie, acelasi motor tehnologic, acelasi suport.

As adauga/sublinia damblaua mea legata de faptul ca tinerii au incurcat businessurile: Real Estate vs. Training fara sa realizeze asta si sa tina socoteala separat.

Revin la intrebarile initiale: Este asta prima cadere spectaculoasa? Cine urmeaza? Se va duce Codecs jos de tot sau reusesc sa mai salveze ceva?

Conditiile sunt simple: Software in engleza, site in engleza.

Asa, pentru mine, am apreciat si posibilitatea de a cumpara online (prin avangate sau altii), existenta unei versiuni demo, profesionalismul sitului, divulgarea apartenentei romanesti. Am pus si orasul acolo unde am stiut… interesant de vazut.

Later edit:

Sunt convins ca am ratat multe. Daca mai stiti, bagati

A lansat astazi impreuna cu hostway un serviciu de hosted email. Practic pentru un pret extrem de mic (1 Eur/luna/mailbox) primesti mai mult decat iti ofera Exchange . Adica domeniu, comunicare, colaborare, mobilitate, securitate…

Una peste alta, daca esti o firma (2-50 de utilizatori – ma rog la dimensiunea asta este spectaculos de eficient, la mai multi ramane doar foarte eficient ), nu mai stai sa cumperi un server de mail (sau sa iei un opensource), sa angajezi administrator de sistem, cumperi server, etc….. Doar faci cont la hostway si „puf” – gata.

Hai ca postul asta a sunat ca un mesaj publicitar, trebuia sa-i pun „p” inainte. Acu’ pe bune: nu stiu daca ati incercat vreodata Axi. Au inceput tinerii mei colegi de vreo 5+ ani sa lucreze de la zero o solutie extrem de complexa de mesagerie. Acum au ajuns la acel moment in care tehnologic vorbind, produsul este supertare. Practic (pe testate, atat de catre noi cat si de 3rd parties independenti) Axi este de 20 de ori mai rapid decat urmatorul (nici nu merita povestite comparatiile cu opensource ) si consuma de 6 ori mai putine resurse (vezi webinarul cu Schoolcenter). La aceasta viteza are toate features-urile pe care te astepti sa le aiba, nu este un mail transporter chior . Mai mult inca, la fiecare 6 luni apar chestii noi (chiar acum este in beta un webmail care pe mine m-a dat pe spate)… si inca altele pe drum, dovada ca unii dezvolta chiar si asa, pe timp de criza.

Anyway, merita sa-l incercati… (dau o bere primei companii care foloseste sistemul hosted si ne da feedback)

Un coleg spunea “Se pare ca pina nici celor de la Sequoia Capital nu le mai e posibil sa gaseasca investitori…” si m-a provocat sa comentez un pic diverse aspect ale acestui “aproape faliment”. Pentru ca, intr-adevar, subiectul este ofertant ca pretext pentru o comparatie intre business-ul “acolo” vs. “aici”.

Sa incepem cu ce ne loveste cel mai tare cand citim articolul: „Cum frate, au spart $50M?????” Da, asta este una din diferentele businessului din US (mai ales Sillicon Valley) fata de cel de cel de la noi: Acolo se incepe cu bani multi. Nu-mi dati exemplele Microsoft, Apple, HP si alte garaje, vremurile alea s-au cam dus. Astazi (ma rog, ieri ) lumea se duce cu un business plan bine facut (hint! hint!) – in care dovedeste ca stie exact ce vrea si cum ajunge la asta – la un Venture Capital. Il convinge, primeste banii (fara sa se supere ca el ramane doar cu 20% din companie) si purcede la treaba. Faptul ca este nevoie de atatia bani pentru a porni un business acolo este un mare avantaj pentru noi. Sunt convins ca am fi putut face fix acelasi lucru (poate chiar mai bine) cu 10-20% din suma. Si cand te uiti ca, cu ditai suma asta, nu au reusit decat o companie micuta, nereprezentativa in tabloul de ansamblu!

Un alt element interesant de comentat mi se pare subiectivismul fondurilor de investitii (Venture Capital). In cazul de fata Sequoia, unul din cele mai mari fonduri de investitii orientate catre tehnologie din lume, a investit o gramada de bani in aceasta companie doar pentru ca a avut incredere in management (’cmon, cum sa nu aibe, Mark era partener in Sequoia!). Cum ziceam si cu alte ocazii, probabil cel mai important element pentru care un fond de investitii pune bani in ideea ta este increderea pe care o au in management. Si chiar daca a iesit rau, faptul ca de la inceput tanarul a spus ca are nevoie de $100M (intre timp a aparut ceva – criza – neprevazut la momentul respectiv si nu au mai putut ridica restul de bani) si a fost superdeschis cu riscurile, face fondul de investitii sa nu fie chiar atat de suparat cat ar putea fi. Asta ne indeamna sa apelam probabil mai degraba la fonduri de investitii cu reprezentare locala, a caror incredere putem sa o castigam in timp…

Cat de usor se da faliment! Si la noi, doar ca acolo pare extrem de usor sa-l accepti si sa-l comentezi in mod onest. Oamenii au inteles exact ce se intampla si, in loc sa o dea pe dupa piersic, anunta exact care-i treaba si se descurca foarte bine sa „slow-down” si sa refocalizeze afacerea. Asta nu inseamna pentru nimeni ca ei sunt niste „looseri”. Din contra, de multe ori atat oamenii cat si companiile ies bine din clinciuri de-astea – experienta, intarire, refocalizare…

Si mai este un amanunt care nu tine decat de noroc: in ce moment de existenta a companiei te-a prins valul. a) Companiile care s-au finantat anul trecut, “inainte”, acum stau linistite si in timpul crizei isi dezvolta produsul. Vor iesi exact la timp cu el pe piata. b) Companiile care erau la maturitate, profitabile, acum se agita sa ramana inca in zona neagra (expresie provenita din excel, unde numerele negative sunt rosii. Adica sa ramana cu un cashflow pozitiv). c) Cele mai nefericite sunt cele care tocmai (de multe ori chiar conform planului, ca SearchMe de exemplu) cautau finantare suplimentara pentru trecerea la o noua etapa. Finantare nu mai exista si uite asa moare o firma sanatoasa.

Pe de alta parte, ma gandesc: Chiar si ei, atotstiutorii americani, s-au pacalit cu criza… au facut si ei greseli de planificare, de management. Au pus emotie si lacomie cand au hotarat sa nu ia toti banii odata (in speranta ca in viitor banii vor fi mai ieftini) si acum plang… cati dintre noi nu am facut asta macar o data in viata?

Revenind, inca o companie din Sillicon Valley a inchis portile. Nu mare, nu importanta. Unele companii din zona (mai ales cele care sunt in perioada de necesar de investitie) se duc in jos, altele si-au revenit deja dupa criza. Sau macar se vede soarele. Eu sustin in continuare ca inima afacerilor de si cu software este acolo, intre San Francisco si San Jose.