As incepe spunand ca BoD este unul din cele mai importante, eficiente, dar mai ales nefolosite resurse la indemana CEOului, pentru a face compania sa functioneze la turatie maxima. Capcana care spune ca BoD este de fapt doar un instrument de control a actionariatului este necastigatoare. Daca CEOul reuseste sa construiasca si sa foloseasca un BoD asa cum trebuie este ca si cum in loc de un cap (al sau) va avea 6 minti la care sa apeleze (el plus 5 Directori). Plus 5 zone suplimentare de influenta si relatii. Totul intr-un context in care – in mod ideal – Directorii Boardului vor fi fiind specialisti in domenii diferite. Cat de tare este sa fii CEO a unei companii si sa te poti vedea o data pe luna cu un foarte bun finantist, care sa te sfatuiasca despre cum sa gestionezi finantele companiei, cu un foarte experimentat om de internet, care sa poata gandi business-ul din acest punct de vedere, out of the box, si, ma rog, in functie de caracteristicile specifice ale companiei tale, cu oameni inteligenti in domenii diferite, dar legate intrinsec de ce faci tu acolo. Este ca un grup de consultanti personali care te feresc sa faci greselile atat de evidente pe care nu le vezi pentru ca esti mult prea aproape de operatiunile si problemele zilnice. Este un grup de oameni care poate veni cu idei noi sau poate confirma (sau nu) ideile interne ale companiei.

OK, cred ca am evanghelizat suficient ideea in sine. As face un scurt sumar al materialului respectiv, desi sugestia este sa cititi ppt-ul complet. Atentie ca se refera atat la companii mici, cat si la multinationale. Grija mare la ce parti anume luati din el.

Deci, in viata reala, care-i treaba? Adun 5 oameni destepti si experimentati care sa se uite din cand in cand la companie si sa ajute non-operational acolo unde este cazul. Rolul lor nu este in nici un caz executiv, zi de zi, ci mai mult strategic si de supraveghere/ajutor. Si cine este cel care aduna oamenii astia? In mod ideal CEOul, caci lui/ei ii este de cel mai mare ajutor. Insa, dat fiind ca perceptia CEOului este ca BoD =  control, acesta va rejecta in mod natural ideea. Atunci rolul de a construi BoDul si a convinge CEOul ca e pentru binele lui revine actionariatului. OK, am gasit/convins cativa oameni sa faca parte din BoD. Ce urmeaza? Ne vom vedea lunar (pentru dimensiunea companiilor medii…), in fiecare meeting discutand chestiuni “standard”, legate de bunul mers al companiei. Setam niste KPI (Key Performance Indicators), prezentam eventual in fiecare luna alt department… de aici vor iesi idei bune, din care CEOul si alti participanti la Boarduri (din interiorul companiei) vor trage eventual invataminte utile. O data pe trimestru discutam lucruri mai de sus – planul strategic, unde suntem in planul anual; la jumatatea anului ne uitam la strategia de pozitionare, client, tehnologie, iar anual discutam business plan, politici si proceduri, revizuim Boardul in sine. Dincolo de astea insa Boardul discuta oricand este nevoie de o idee sau o solutie. Sau de confirmarea unei idei sau solutii.

Cum anume facem? Responsabilul cu mecanica BoD este CEOul. Inainte de meeting el/ea trimite pachetul de informatii necesare intalnirii, cu subiectele de discutie. CEOul trebuie sa preia acest BoD ca pe un task important si sa-l urmareasca ca atare. Pregatire, follow-up, feedback, implicare, etc… Directorii trebuie sa aiba timp sa se pregateasca cu pareri legate de subiecte, altfel nu vor fi eficienti. Si trebuie sa poata spune daca mai au nevoie de ceva. Si, cum ziceam adineauri, trebuie gestionati ca o echipa din companie.

Ce discutam obligatoriu? Facem la inceput o lista de KPI care trebuie prezentati mereu si explicati. In general acestia (indicatorii) sunt in special de tip financiar, dar in functie de caz pot fi altminteri.

Alte intrebari pe care le-am intalnit in timp:

Q: Directorii sunt platiti sau nu?
A: Cei independenti da, cei care reprezinta actionarii in general nu. Companiile tinere (startups) vor prefera probabil sa aduca Directori neplatiti, de multe ori chiar din interiorul companiei, mai ales dintre  founders.

Q: Directorii au vreo responsabilitate pe bune? Adica daca lucrurile nu merg, ei raspund cu ceva?
A: Compania ar trebui sa-i apere pe directori la fel ca pe orice angajat impotriva potentialelor atacuri din afara. Ei raspund in fata actionariatului cu un job bine facut. Reaua intentie se pedepseste, bineinteles. Un director bun este acela care atunci cand vede ca lucrurile nu merg bine in companie se ridica si spune acest lucru.

Q: Daca firma nu merge e vina CEO sau BoD?
A: CEO, fara indoiala. BoD este un instrument in mana CEO. Si un instrument de control in mana Actionarilor.

Q: Unde gasesc Directori?
A: La fel ca angajatii – ii gasesti prin relatii, prin head-hunters. Director in Board in general este chiar un angajat al companiei. La inceput actionarii vor prefera sa fie ei insisi si eventual doi-trei prieteni mai destepti

Q: Cat timp isi aloca un Director pentru compania respectiva?
A: Pai, 3-4 ore pentru intalnirea in sine, inca 3-4 ore pentru studiul materialelor. Probabil, daca este folosit bine, inca 5-6 ore pentru introduceri, consultari cu altii… Deci una-doua zile pe luna.

Q: Cat timp ar trebui sa-si aloce CEO pentru BoD?
A: Daca vrea ca echipa BoD sa fie eficienta, CEO ar trebui sa-si aloce 10-20% din timp pentru asta (doua-patru zile pe luna). La fel si CFO.

Asa… asta e un subiect interesant si pentru mine. M-as bucura sa aflu experiente bune si rele, pareri, intrebari, dar mai ales raspunsuri.

1. Compania (ei zic $15k – $25k, probabil ca la noi se poate face cu $1k-$2k – bani proprii, familie)
   • Pas 1: Verifica ideea cu altii – Nu intotdeauna ceea ce tie ti se pare absolut necesar este in realitate relevant pentru potentialii tai clienti
   • Pas 2: Construieste Echipa – E bine sa-ti unesti fortele cu alti oameni experimentati / complementari tie;
   • Pas 3: Construieste un Business Plan – Intelegi piata si cum te incadrezi tu in ea;
   • Pas 4: Numele – Desi pare stupid, numele produsului este unul din lucrurile extrem de importante;
   • Pas 5: Infiinteaza Firma – Asta la noi e mai simplu in teorie, ca e clar ca vrei un srl. In viata reala insa s-ar putea sa fie mai complicat ca la ei .
2. Prototipul (ei zic $100k – $500k, probabil ca la noi se poate face cu $10k – $50k – bani proprii, familie, eventual Business Angels)
   • Pas 1: Ai grija sa nu furi patente – interesant de patentat tehnologia, dar poate vrei sa o faci un pas mai tarziu din motive de costuri. La noi – OSIM;
   • Pas 2: Construieste un Board of Advisors – Formalizeaza reteaua de “prieteni” ai companiei, cei care te pot ajuta cel mai mult;
   • Pas 3: Dezvolta Prototipul – Proces iterativ, prima confruntare a produsului tau cu lumea.
3. Produsul Beta ($500k – $1M, probabil la noi se poate face cu $100K – $200K – Angel Investment, poate un Seed Venture Capital)
   • Pas 1: Angajeaza oameni – aici incepe constructia echipei si a culturii pe care te vei baza in viitor;
   • Pas 2: Creeaza Back-office – spatiu, contabilitate, servere, telefoane, etc.
   • Pas 3: Lanseaza produsul beta in teste – testeaza totul cu oameni reali;
   • Pas 4: Reevalueaza Business Planul – OK, acum sa ne oprim sa vedem ce am facut. Reevalueaza planul in conformitate cu ce ai aflat pana aici.
4. Produsul Comercial ($1M – $3M, probabil ca la noi se poate face cu $200k – $1M)
   • Pas 1: Construieste un nou Board of Directors – Extinde si rafineaza reteaua de prieteni, conform cu nou aflatele necesitati;
   • Pas 2: Dezvolta un Plan de Marketing si Vanzari
   • Pas 3: Vinde! – Fara comentarii

Materialul e interesant de citit (chiar daca din 2006, este inca actual), avand multe amanunte despre actiuni paralele cu fluxul principal (cat, cand si de unde sa iei bani, diverse unelte de care ai nevoie pentru fiecare faza, studii de caz). Ce mi s-a parut interesant este ca arata cateva faze pe care noi le cam sarim, chiar daca de multe ori suntem constienti ca ar fi fost bine sa le facem. Elemente aparent fara insemnatate, ca intelegerea pietei si dimensionarea ei, studiul competitiei, lipsa unui Board of Advisors in jurul companiei, ba chiar de multe ori lipsa unui Business Plan pot fi letale si ucid o idee buna.

Hai bafta…

Exista o zona (aparent mica) de lume (IT-ul din California) care este extrem de informala. In rest insa, toti sunt la costum. Teapa mea ca 90% din contactele mele sunt in zona aceea mica si deci asa m-am format si eu. Acolo (California) nimeni nu poarta costum. Oamenii au eventual o cravata, pe care o poarta o data pe an, ca pe o corvoada. Cea mai formala imbracaminte este pantalon, camasa si haina. Femeile umbla in adidasi (mai nou in flip-flops), la conferinte se sta pe jos – pe mocheta adica. Vorbim intre noi ca si cand am fi prieteni de-o viata inca de la prima intalnire, ba chiar ne introducem cu tupeu singuri – „Salut, sunt Radu, tu cine esti?”. Ajuta mult si limba, in care „you” = „you” . Adica vad un pusti de 20 de ani intalnindu-l pe Bill Gates si intrebandu-l „How are you doing?”, dar nu l-as vedea spunand „Ce faci?” (vs „Ce faceti?”). Toate astea ajuta mult la crearea unei atmosfere in care este important sa comunici cu cei din jur, in care este mai important sa faci decat sa spui, in care este importanta substanta si nu forma, a face si nu a prezenta. Si toata viata mea am fost pozitiv agresiv in a crede acest lucru si a ma comporta ca atare. Cu trecerea varstei (sic! Imi zicea fiica-mea ca toti mosii au o problema filozofica apropo’ de trecerea ireversibila a timpului ) incerc sa pun in balanta si alte aspecte: a) problema de cultura locala si b) locurile in care formalismul ajuta.

Cultura locala – cum ziceam si la inceput, in afara de zona aceea specifica, lumea este la costum. In State pe coasta de est toti sunt formali, in Europa ce sa mai vorbim. Nu pot sa imi imaginez un englez care sa nu inceapa mailurile cu “Dear Mr. Georgescu” si sa nu le termine cu “Best Regards” in cel mai subtire caz. Necum japonezi care sa se poarte informal inainte de 3 zile si doua betii petrecute impreuna (asta daca nu esti femeie, caz in care oricum nu ai nici o sansa ). Si atunci – chiar daca eu cred ca modelul informal si apropiat este mai bun – oare pot oare sa ma risc sa il aplic intr-o cultura care nu il constientizeaza/accepta? Sunt “bun” sau “rau” scriind unui francez un email de un rand in care ii spun “Jean-Francois, we decided to do this. Radu”. Eu cred ca sunt eficient, el poate crede ca sunt obraznic… Oare intr-o astfel de discutie e bine sa fii leader (sa impui tu ritmul si caracteristicile de formalism ale relatiei) sau sa fii follower (sa vezi cum face partenerul si sa faci la fel)?

Locuri in care pana si eu cred ca formalismul poate ajuta – ma gandesc cum ar fi sa intru intr-o banca in Japonia in pantaloni scurti si sandale (ceea ce in Palo Alto chiar este OK…!!!), sau chiar in blugi si camasa… Probabil ca as fi aruncat pe usa afara. Sau poate nu, dar in tot cazul as fi “a total alien”. Oamenii din sistemul bancar au infipt in cap faptul ca costumul este “de bine”. Si mai sunt oamenii care au facut afaceri acum 20 de ani, pe fax, politicos, etc. Daca ii scrii unui astfel de om “Hi Bill…” este posibil sa se streseze (dar oare va renunta la afacerea cu tine?). Eticheta exista inca si poate ca este bine uneori sa nu sari calul. In plus, chiar in zilele noastre exista inca o eticheta unanim acceptata: Ambasadorul este “Excelenta”, regii sunt “Majestate”, etc…. Asta arata ca sunt locuri in care nu iti permiti inca sa fii informal. La fel cu imbracamintea la intalnirile pe a caror invitatie scrie dress code. Nu cred ca este OK sa apari in blugi la un dineu pe a carui invitatie scria “black tie”. Desi, pana la urma….. oare haina face pe om????

O alta dimensiune a acestei intrebari este gradul de birocratie / proceduralizare a unei companii. O companie mica, agila, antreprenoriala sau una mare, proceduralizata? Fara indoiala ca formalismul aici ajuta in garantarea calitatii stabile (nu neaparat bune sau rele, dar stabile) a produselor si serviciilor, dar nu ajuta deloc la inovatie, inventivitate, abilitatea de a schimba… Nicidecum la costuri! Preferinta mea este si aici antreprenoriatul, dar din nou imi fac probleme daca am dreptate sau nu?

Pe de alta parte eu chiar ma stresez daca imi spune cineva “Dl. Georgescu” …. Numele meu este Radu! Si prefer sa umblu in blugi…. sa scriu mailuri scurte si la obiect. Sa ma introduc singur atunci cand am ocazia, decat sa fiu introdus formal de catre un prieten comun, cautat cu grija. Sa spun ceea ce cred, chiar daca nu este ceea ce se astepta in mod formal de la mine.

Anyway, sunt curios de alte opinii - formal sau informal???

Si te uiti in stanga si in dreapta dupa oportunitati. Aici intervine observatia mea: ai doua atuuri in mana, iar riscul de amestec este foarte mare si periculos: ai bani si knowledge. Cu banii devii investitor, cu knowledge-ul devii antreprenor. Si cel mai bine este sa reusesti sa desparti cele doua pozitii, sa iti alegi una din ele. Cel mai rau este sa gasesti pe cineva cu o idee, care sa te convinga sa bagi banii si apoi sa te apuci de treaba . Din filmul cu „si batuta si cu banii luati”.

OK, deci care sunt alternativele corecte dupa mintea mea:

• Investitor – te uiti dupa oameni care au proiecte in care tu sa crezi, care sa aiba calitatile de a le duce mai departe si care sa aiba nevoie de 20-40% din suma pe care vrei tu sa o investesti (pentru ca nu vrei sa-ti pui toate ouale intr-un singur cos, nu-i asa?). Nu te implici deloc in operational, in zona de antreprenoriat a investitiei tale, asta fiind si motivul pentru care trebuie sa-ti alegi investitia si (sau mai ales) in functie de oameni. Ceea ce ai de facut este sa urmaresti indeplinirea obiectivelor si a KPI-urilor. La cerere fara indoiala ca poti ajuta cu conexiuni sau idei, dar atentie sa nu cazi in plasa de a-ti asuma responsabilitati, caci la sfarsitul anului ti se poate intoarce: nu am facut planul din cauza ta!. Stiu ca aici sunt in maxima contradictie cu Marius, care prefera sa se implice in mod direct si antreprenorial in investitiile sale, dar de asta e viata frumoasa: pentru ca suntem diferiti .
• Antreprenor – Daca ai o idee proprie, un proiect sau un vis de mai multa vreme, ceva in care crezi si iti doresti mult sa faci, atunci este perfect sa iti deschizi propriul business. Banii pe care ii poti investi pentru insamantare te vor ajuta mult. Iar aici trebuie sa te implici la greu, cu manecile suflecate, in fiecare detaliu (modelul Calin Tatomir / CCT). Va fi o singura operatiune si vei miza totul pe o carte.

Sorry, nu incerc sa dau sfaturi unor oameni care se pricep fara indoiala la treaba asta. Am vrut doar sa punctez din nou, ca de altfel si aici, convingerea mea ca lucrurile amestecate sunt gresite. Si sa folosim eventual acest prilej pentru povesti. Si sa ne intrebam daca e un bun moment de a pleca din multinationale… ??? Ne vom intreba mai incolo, in alt post, daca e bine sa investim in idei, sau in oameni, sau in EBITDA…

Am zburat si eu zilele trecute langa un om care s-a recomandat medic specialist in boala x, care mi-a facut binevoitor ceva recomandari. Si m-am surprins dornic sa le execut. Noroc ca mi-am dat seama de prostia acestei intentii – cum sa prefer sa ascult un necunoscut – numai pentru ca imi spune ce vreau sa aud – in fata medicului la care ma duc de ani de zile. Daca vreau sa-l schimb (pe medic), n-am decat, dar omu’ din avion poate e de fapt un zugrav care facea misto de mine. Sau, in cel mai bun caz, un medic bun care nu m-a consultat deloc…

Stiu ca suna ciudat, dar gasesc aceasta intrebare in mintea multor cunoscuti: sa aibe incredere in echipa proprie sau intr-un necunoscut? Oare cei din echipa nu au interese absconse? Oare nu sunt macar subiectivi? Oare necunoscutul nu poate aduce o perspectiva out of the box? Ba da – zic eu – dar pentru asta avem cateva alternative pe care le putem trata separat, ponderate corespunzator: pentru subiectivismul celor din interior putem folosi Audituri (promit un post despre asta saptamana viitoare) iar pentru perspective “de sus” putem folosi Consultanti de diverse forme. Dar toate parerile acestora trebuie ponderate – cum ziceam – de tot ceea ce inseamna echipa si luate fix cu titlu consultativ.

Concluzionand, as sublinia ca in business – si mai ales in zona antreprenoriala – se pot lua multe decizii gresite. Dar e bine ca ele sa fie luate in echipa care poarta raspunderea asupra fenomenului. Nicidecum in afara. Rolul consultantului extern exista, este important, dar limitat si pur informativ. Eu am crezut intotdeauna cu tarie ca cei cu care lucrez sunt alaturi de mine 100% – si statistic vorbind s-a dovedit ca am avut dreptate sa gandesc asa.

Sunt convins ca exista experiente diverse si cred ca ne-ar ajuta pe toti sa aflam ce vi s-a intamplat si voua din punctul asta de vedere.

Ain’t got no place to lay your head
Somebody came and took your bed
Don’t worry, be happy
The land lord say your rent is late
He may have to litigate
Don’t worry, be happy
Lood at me I am happy
Don’t worry, be happy
Here I give you my phone number
When you worry call me
I make you happy
Don’t worry, be happy
Ain’t got no cash, ain’t got no style
Ain’t got not girl to make you smile
But don’t worry be happy
Cause when you worry
Your face will frown
And that will bring everybody down
So don’t worry, be happy (now)…..

There is this little song I wrote
I hope you learn it note for note
Like good little children
Don’t worry, be happy
Listen to what I say
In your life expect some trouble
But when you worry
You make it double
Don’t worry, be happy……
Don’t worry don’t do it, be happy
Put a smile on your face
Don’t bring everybody down like this
Don’t worry, it will soon past
Whatever it is
Don’t worry, be happy

Buna ziua,
Ma numesc [x] sunt din [y], am 29 de ani, studii superioare, lucrez in [z] si vin la dvs. cu intentia sa-mi acordati 2 min. ptr. acest mail.
Nu este o poezie, insa ma consider un om cu multe idei care, cred ca pentru a reusii in viata trebuie sa fi mai destept decat altii cu 5 min. mai devreme, insa ca revers, ma identific cu cei care au intrat in criza (de bani) si nu pot demara singur un proiect sau poate as putea cu cateva imprumuturi dar la care nevasta-mea ar baga sigur divort.

Vin cu o propunere de colaborare si anume, am elaborat un site la nivel de proiect pe hartie cu tot ce presupune, chiar si grafica.Dar din pacate nu am cunostinte in a crea un site sau eventual al gestiona astfel ca vreau sa-ti impartasesc ideile mele.
Este vorba de un site ce da posibilitatea [abc] la nivel national sau international. Ok, pana acum , dar poate zici ca exista mii de situri cu acest profil , corect, insa idea care incerc sa o promovez este ca in cadrul sitului va functiona hai sa-i spunem un fel de [mno - 5 randuri de explicatii].
Promit ca-ti voi impartasii si restul ideilor daca intradevar ai citit mailul si esti interesat.
Tot ce ti-am povestit sau mai bine zis intentia mea este cat se poate de serioasa, iar daca crezi ca putem sa discutam pe aceasta tema astept un raspuns,
Cu respect [x].

As comenta si acum doua lucruri, apoi poate incercam impreuna sa vedem ce se poate face mai bine.

1. Mailul este prea lung si nestructurat. Probabil ca 90% din voi l-ati sterge dupa primul paragraf;
2. Nu spune nicaieri ce vrea de la mine. Investitie? O intalnire? “Daca sunt interesat” sa ce?

Cum ar trebui sa arate un email, de la o persoana pe care nu o cunosc, care sa ma faca sa ma vad cu acea persoana si sa o ascult 15 minute?

OK, toate aceste cuvinte si concepte se invart in jurul nostru de vreo 10 ani, puteti sa spuneti ca m-am trezit si eu acum sa inventez apa calda. Dar abia in ultima jumatate de an au inceput pe bune sa se intample. Si am capatat convingerea ca in urmatorii 5 ani ne vom regasi intr-un business bazat pe hostare „in the cloud”. Si atunci, plecand de la aceasta presupunere, hai sa vedem care sunt oportunitatile (fara o ordine speciala a preferintelor):

1. Sa te faci „hoster”. Adica sa ai un soi de portal pe care sa vina lumea si sa primeasca tot felul de aplicatii, care mai de care mai de business – mail, erp, crm, file sharing, etc… Ai doua alternative pentru asta – sa faci lucrurile de la zero (contracte cu companiile producatoare de aplicatii, contracte cu data centers, hardware, gestiune, tehnologie, etc) sau, mai simplut, sa faci revanzare (whitelabel) a unui produs al unui hoster mare (probabil din state…). Si atunci singurul lucru care te intereseaza este promovarea sitului propriu.

2. Apoi ma gandesc ca toti acesti hosteri vor avea nevoie de aplicatii pregatite pentru acest model. Si daca marii producatori de software clasic nu vor face mutarea, este posibil ca niste mici producatori nou veniti in piata sa le fure startul. Asa cum salesforce.com a intrecut (desi e mai nou in piata) la greu Siebel, inventatorul CRMului. Asta poate fi un loc in care un nou venit ager poate sa foloseasca ceva scurtaturi…

3. La nivelul hosterului, aplicatiile vor trebui ambalate intr-un produs si integrate intr-un sistem de billing. Vor trebui de asemenea construite instrumente automate care sa permita hosterului sa furnizeze aceeasi tehnologie (whitelabel) revanzatorilor. Asta este un imens challenge tehnologic si de viziune si este probabil ca de aici sa vina urmatorii bani multi in IT. Deocamdata exista doar doua firme/produse care sa faca ceva in directia asta – plesk (de la parallels, fost swsoft, compania lui Serghei Beloussov – mare vizionar in zona) si cpanel (de la cpanel inc). Dovada a imensei piete potentiale este faptul ca HP (care nu intra intr-un business nou daca nu este potential de 5B$ acolo), a anuntat in decembrie ca in martie va lansa un produs similar. Si mai stiu inca 3-4 companii mari care lucreaza in zona. Insa sunt multe probleme nerezolvate; de exemplu problema settlement-ului intre diferitele modele de licentiere ale producatorilor de aplicatii si modelul unic de licentiere al hosterului catre clientul final.

4. Si pentru ca totul va trebui sa poarte pe umeri un volum imens de date, vestitul grid computing se intoarce si se razbuna. Va trebui sa apara cat de curand o solutie onesta / comerciala prin care un hoster sa poata trata volume imense de date in ferme foarte mari de servere. Deocamdata doar Google are o solutie viabila - inhouse, Amazon cocheteaza cu ceva dar mai are de munca. VMWare e pozitionat destul de bine tehnologic, dar pare sa nu inteleaga oportunitatea (sau mai are inca de muls in businessul in care se simte confortabil).

Ca sa ne uitam si la jucatorii existenti, cred ca lucrurile se invart intre Google, Amazon si eBay/Paypal, fiecare venind din alta perspectiva. Mai stau la coada Microsoft si Apple, dar au cam pierdut startul (desi Apple trage tare cu mobilele si are aici o sansa imensa. Sa vedem si ce-i cu vestitul Windows Phone 7, precum si raspunsul iPhone 4G). Pe langa ei vor fi multi bani de facut de catre companii care vor gasi tehnologii interesante de dezvoltat. Caci intre cei mari este deja o cursa acerba, si vor avea mereu dilema „build or buy”, mai ales legata de cat de repede pot ajunge in piata (time to market).

Deci, bafta la business

Nu am pus in lista lucrurile pe care de obicei le gasesc cu placere: ce necesitate acopera produsul respectiv, de cati bani este nevoie (de obicei subestimat la greu…), o descriere tehnica (de obicei mult prea mare si prea in detaliu). In general am constatat ca potentialii antreprenori focalizeaza pe unul din aspectele businessului (probabil cel care le este mai confortabil – partea tehnica) si ignora complet restul.

Atentie: construirea unui business este o treaba rotunda, ampla, in care nu trebuie ignorat nici un aspect. Si asta este important pentru un potential investitor.

Nici macar nu este neaparat necesar sa ti se spuna textual „aceasta informatie este confidentiala”. Esti responsabil sa gandesti cu capul propriu si sa nu dai cu informatia in populatie doar ca sa te dai mare.

Si inca una: lumea este mica! In nici un caz nu merita sa te bizui pe faptul ca cel caruia ii spui tu nu va aspune cuiva interesat. Exista o sansa de 87.45% (ah, ce profesional suna – de fapt este doar o sansa foarte mare!) ca informatia data de tine sa ajunga in locul cel mai antipatic. Intotdeauna un var al unui prieten va avea o sotie al carei coleg este prieten cu persoana cea mai nepotrivita sa afle. Sau, inca mai rau – toti cunoastem pe cineva in presa. Si atunci secretul profesional ajunge foarte public . Si te trezesti ca acea companie pe care voia firma ta sa o cumpere costa dublu (de exemplu)…

Mai am: Nu conta pe discretia altuia mai mult decat contezi pe discretia ta. Daca cineva ti-a spus ceva confidential si tu nu-ti poti tine gura, cum te poti astepta ca cel caruia ii spui “te rog sa nu dai mai departe” sa trateze treaba confidential, el fiind deja mult mai putin implicat in problema.

Una peste alta totul este despre responsabilitatea pe care o ai legat de jobul/compania/informatia respectiva. Etica responsabilitatii este un bun pe care il ai si merita sa te tii de el.

Si…. nu, nu mi s-a intamplat nimic antipatic, din contra: imi aduc aminte de exemplu ca in cazul achizitiei RAV de catre Microsoft, a fost o echipa Linklaters/PWC/Nestor/GECAD/Microsoft – in total vre-o 50 de oameni care au stiut de deal timp de 6 luni, iar in ultima luna au stiut suplimentar toti angajatii GECAD – 120. Si nu s-a varsat nimic! Respect.