Comments on: Formal sau Informal?

By: Cristian Chelaru

Cristian Chelaru — Tue, 27 Jul 2010 09:42:19 +0000

Frumos spus! Persoanele care tin la un anumit stil – indeobste cel formal, care denota nevoia de spatiu si de delimitare a relatiilor protocolare de cele intime si personale – au dreptul la a li se respecta acest stil. Circumstanta ghideaza de asemenea stilul, dar a respecta persoana chiar in circumstante neprotocolare mi se pare o atitudine demna de urmat.

By: Adrian

Adrian — Tue, 27 Jul 2010 07:44:42 +0000

probabil conteaza mult cu cine disuti si mai ales ce urmaresti din discutia respectiva, sa nu uitam ca exista momente, mai ales intr-o activitate de sales, unde trebuie sa adopti si sa te adaptezi clientului sau celui cu care discuti, daca el e in blugi probabil se va simti bine daca vei fi si tu in blugi, daca el poarta cravata, prefera cravata, si mai departe depinde si de tine ca persoana, mie unul imi place sa ma imbrac cu un costum si in functie de stare cu sau fara cravata , inainte de a ne gandi la o cultura, la persoana noastra probabil e bine sa ne gandim la cei cu care intram in contact si sa vedem ce anume le place si ce anume ii face sa se simta comfortabil.

By: Ramona

Ramona — Thu, 08 Jul 2010 19:31:14 +0000

Domnule Georgescu, aaa….Radu
De curand “m-a lovit” o idee de business si am inceput sa ma documentez, asa am descoperit cu imensa placere blogul tau. Colectia ta de articole despre antreprenoriat si comentariile cititorilor (care aduc un plus de valoare articolelor -cititorii tai chiar sunt mai inteligenti decat ai lor!) este deosebit de utila celor care se afla in situatia mea si nu numai. Primul lucru la care m-am gandit dupa ce am terminat ultimul articol din categorie a fost ca … le-as vedea tiparite.
Multumesc mult pentru ajutor,
Ramona

By: Andrei

Andrei — Fri, 02 Jul 2010 16:15:19 +0000

Eu zic ca decat sa faci ceva ce nu iti place doar ca sa dai bine.. mai bine nu. Dar in final decizia e doar a ta!

By: Cora_

Cora_ — Thu, 24 Jun 2010 01:47:12 +0000

Postul e interesant iar comentariile sunt de-a dreptul spumoase.
S-a spus aproape tot ce era de spus. Ceea ce as vrea doar sa adaug e ca in costum sau in bermude, cu cravata sau papuci de plastic, important e sa te simti bine in pielea ta si mai ales sa fii natural. A avea un stil propriu e – dupa mine – mult mai important decat orice regula de vestimentatie prescrisa. Poti sa fii carismatic in tricou si mediocru in Gucci. Prestanta nu se optine purtand o cravata asa cum nu se pierde daca-ti sufleci manecile.
Asadar eu sunt adepta stilului “azi asa-mi place” al nord americanilor. Iar din situatiile “jenante” de “incalcare” a etichetei, se poate iesi intotdeauna cu o gluma. Cei care te judeca pe motiv de “eticheta’ sunt fie anacronici fie mult prea simpli.
E parerea mea, evident. Multa bafta in tot ceea ce faceti!

By: Ion Matei

Ion Matei — Tue, 22 Jun 2010 14:45:24 +0000

@Emilian Nedelcu consider ca gresesti fundamental. O groaza de comentarii si nimeni nu realizeaza (sau doar partial) un fapt fundamental: daca vrei sa ai relatii normale de comunicare trebuie sa te adaptezi la cultura celor din grup. Faptul ca in IT se poate practica un stil mai informal datorita multitudinii de culturi care intra in interactiune in aceasta lume, nu inseamna ca devine regula pentru alte tipuri de interactiuni. Cum explicati unui asiatic o greseala pe care a facut-o? In mod informal? Pe ceh i-l intrebi ceva ce el nu stie? Cind schimbi cartile de vizita cu un japonez o faci tot informal ( o iei si o bagi in buzunar) ? Poate ca cei de mai sus nu te-au jignit, tu de ce o faci? Porti acelasi costum si in SUA si in Europa? Aceleasi culori la camasi?
Exemple, povesti sunt multe, insa la final regulile sunt aceleasi. Cind intri intr-o noua casa respecti regulile casei, nu pe ale tale.
Ca sa-l citez pe @Emilian Nedelcu :”Cred ca deja ai ajuns intr-un punct al carierei tale in care chiar nu are rost sa te framanti cu aceasta problema” Cu 5-7 mii de euro gasesti un consultant cit de cit bun care sa invete ce si cum.

By: Irina Ignatescu

Irina Ignatescu — Tue, 22 Jun 2010 08:02:03 +0000

Ziua buna!
Din punctul meu de vedere, nu mi se pare chiar atat de important cum te privesc ceilalti si ce impresie isi fac ei despre tine daca iti poti asuma “repercursiunile” care decurg din a fi tu insuti.
Ca un exemplu eu, pentru ca prefer imbracamintea si limbajul informal si folosesc bicicleta ca si mijloc de transport, in actvitatea pe care o desfasor trebuie sa am o atitudine mult mai serioasa si sa fiu de 2 ori mai “profi” decat colegii de birou pentru a nu mi se raspunde la modul: “ce mai vrea si asta?”
Spor in toate!

By: Stefan

Stefan — Mon, 21 Jun 2010 22:19:10 +0000

Cu toate ca majoritatea ideilor mele au fost cuprinse de comment-urile anterioare, as dori sa-mi exprim si eu parerea.
Tonul pe care doresti sa-l adopti – formal, informal – ar trebui sa-l aplici acolo unde esti sau poti fi leader, intre prieteni si persoane apropieate. Daca vrei sa ai discutii de afaceri, cred ca succesul consta in adaptabilitatea ta. Prin urmare, ar trebui sa devii un follower. Daca vrei piata din Europa, trebuie sa imbraci costumul, daca mergi in Silicon Valley, merg jeansii si adidasii.
Cu toate ca lumea IT este o lume plina de geeks (cum spunea cineva mai sus), cei care vand si cumpara IT nu sunt geeks, sunt directori de banci, manageri de corporatii, care in cele mai multe cazuri adopta o tinuta formala (cel putin in UE).

Referitor la email-uri, eu prefer sa adopt o solutie de compromis, adica un “Hello” sau “Salut” in deschidere si “O zi buna” in incheiere. Daca email-ul se transforma intr-un chat, evident ca un “Salut” la fiecare email devine de prisos. Nu agreez deloc persoanele care folosesc un limbaj plin de prescurtari si / sau chat. Mi se pare o lipsa de respect fata de persoana cu care corespondezi. Cred ca aici adesea se face confuzie intre limbajul informal si limbajul de mIRC.
Personal adopt stilul informal.

By: Bogdan Ionita

Bogdan Ionita — Sun, 20 Jun 2010 10:47:24 +0000

Apropo de englezi (cu bataie la miezul discutiei), uite m-am intors ieri dintr-o calatorie de afaceri in Anglia, in afara Londrei (Exeter). Nu a fost nevoie nici un moment de costum / stil formal, desi scopul intalnirii poate ar fi impus asa ceva. In schimb, in Canary Wharf nici nu cred ca ai putea sa intri in vreo cladire daca n-ai fi imbracat la costum, chit ca livrezi doar pizza.

Intr-un fel e vorba de managementul asteptarilor si aici, in sensul ca uneori trebuie sa te imbraci / comporti asa cum stii ca se asteapta ceilalti sa o faci. Da, sunt si multe situatii in care poti sa-ti permiti sa fi informal desi ceilalti se comporta formal – dar cu o limita altfel risti sa pari extravagant.

Eu unul prefer de o mie de ori o camasa scoasa din pantaloni in locul unei cravate, dar cred ca tine si de imaginea fiecaruia aici. Nu stiu de ce, dar multi cred ca impun respect daca se imbraca la costum… pe mine ma lasa rece. Sau mai mult, ma gandesc ca iar discut cu unul care nu poate sa ia o decizie de capul lui (serios, chiar asta imi inspira). La fel si cand e vorba de angajati: nu ma incanta cu nimic sa-i fortez sa se imbrace formal, din contra, mi se pare o tampenie pentru ca automat impune o bariera (intre ei si intre mine si ei). Prefer sa-i vad imbracati lejer si sa stiu ca mi-ar spune orice ar avea pe suflet, decat sa-i stiu la cravata si plini de frustrari.

In plus, un stil informal nu inseamna lipsit de eleganta / prestanta, asa cum am vazut ca au unii impresia. Din contra, poti sa fi imbracat casual si sa fi mai elegant decat unul sugrumat de cravata, care nu poate sa-si dea sacoul jos din cauza ca e fleasca de transpirat pe camasa

Apropo de chestia asta cu trecerea de la formal la informal… in avion, saptamana trecuta la plecarea spre Anglia, in fata mea erau doi romani foarte mandrii de ei, la costum, stilul trimisi de firma din Ro sa faca frumos la firma “mama”. Imediat cum a aterizat avionul si-au pus ochelari de soare si au inceput sa vorbeasca doar in engleza intre ei. Doar erau in Anglia cu un business, nu? Erau atat de artificiali, incat efectiv m-a luat rasul si imi imaginam cate glume se vor face despre ei, acolo unde se duc.

Cam asta ar fi concluzia mea: informal e super OK, daca esti natural si te prinde bine. Pe mine nu. In costum ma simt ca vaca mov de la Milka pe o pasune… daca pasunea e plina de alte vaci mov, e ok si nu par deplasat. Dar eu stiu ca vacile nu sunt mov

By: Radu Cristache

Radu Cristache — Sun, 20 Jun 2010 07:11:10 +0000

Salut!

Faptul ca ai o poza cu aspect “formal” ce spune? Poate ca ai regretat mult timp ca nu ai ajuns un functionar bancar… Glumesc.

Cred ca e nevoie de ambele tipuri de comunicare. Suntem fiinte rationale, complexe, care relationam intr-o concentrare de linkuri informationale. Cred ca accentul se pune pe adaptare mai degraba, decat pe formalizare.