Investitia “standard fara conditii” este un vis pentru orice roman si este un vis care se poate realiza doar daca:
- investitorul are o talie mult mai mare si vede un mod in care poate profita inzecit de produsul romanesc deci nu-si mai bate capul cu riscurile
- businessul este subevaluat/pretul este foarte mic si atunci nu sunt riscuri reale, investitorul este deja pe plus din momentul 0
- investitorul se pacaleste.

Cred ca sunt foarte putini investitori care sa se pacaleasca si cred ca ruta cea mai buna este un contract negociat cu riscuri medii pentru antreprenor dar pe care sa le inteleaga. Daca sfatuiesti pe cineva din cazul de mai sus sa faca un contract simplu pe un pret mai mic, automat asteptarile lui vor urca la 30 si atunci va accepta sa faca tranzactia curata la 14-16, dar este deja prea mult pentru investitor.

Apropo de asta, s-a facut cel putin o tranzactie in Romania in care tanarul antreprenor s-a lasat vrajit de faptul ca i se da un milion de euro pe mana si a semnat un contract de 100 de pagini fara sa-l citeasca. Nu stiu ce se va intampla pentru ca nu stiu ce scrie in acel contract. Cred ca nimeni nu stie, probabil antreprenorul deja l-a pierdut.

Si inca un apropo, planul de afaceri al unui Venture Capital fund are o rata de succes de 1/10 din investitii, plus 2-3 la care sa iasa cat de cat OK si restul se cam pierde. La Private Equity fund, raportul din planul de afaceri teoretic este de 3-4/10 investitii de succes, 5 investitii OK din care sa scoata banii inapoi plus un mic profit si 1-2 din care sa iasa in pierdere.

Pe de alta parte, eu nu inteleg de ce multi antreprenori, daca tot vor investitori, asteapta pana in ultimul moment. In loc sa profite de forma buna a companiei si sa atraga atunci investitii, se intampla sa astepte pana firma nu mai e ce a fost (sau firma ajunge in momentul in care nu mai poate creste fara o investitie substantiala) si abia atunci cauta investitori. Probabil tine si de lacomie sau doar proasta planificare, nu stiu. Practic, in loc sa ajunga sa negocieze de pe pozitia “vrei – bine, nu vrei – pot si fara tine”, ajung sa negocieze in situatii in care investitorul stie ca ai nevoie disperata de fonduri. Ca si cum te duci cu masina la un samsar, intai te plangi ca abia ti-au ajuns banii de benzina pana la intalnirea cu el, apoi incerci sa obti un pret cat mai mare

In plus, multi antreprenori nu inteleg ca investitorul nu e obligat sa inghita toate gogosile. Daca eu ca antreprenor aplic „wishful thinking” si vad doar “best case scenario”, deja e o buba care ii da de gandit investitorului, mai ales ca el incearca sa vada “worst case scenario” si “exit plan”. Si in loc sa il atragi si sa-l faci sa vada ca “worst case” nu e chiar atat de rau si ai solutii ptr evitare, tu o ti pe a ta cu “best case”. Ca in reclama cu “Batman Batman”.

This post was mentioned on Twitter by GeorgescuRadu: Blog Post: despre conditii ciudate la o investitie: http://www.radugeorgescu.ro/2010/02/04/investitia-despre-actiuni-preferentiale/...