Investitia: despre actiuni preferentiale

In: Antreprenoriat / 6 Comentarii

4 Feb 2010

Vorbeam despre faptul ca investitorii stiu chestii pe care un antreprenor nu le stie. Nu ca ar fi mai destepti, ci doar pentru ca au vazut filmul asta de mai multe ori. As transcrie aici scenariul unei potentiale investitii, vazut din punctul de vedere al obiectivului final – conditiile in care se face investitia:

Antreprenorul (ca de aia este antreprenor) crede in afacerea lui. Este convins ca este cea mai buna afacere, ca nu are nici o sansa sa se prabuseasca. Este sigur ca va creste intr-un an cat altele in sapte si ca investitorul trebuie sa fie fericit daca el (antreprenorul) ii da voie in marinimia lui sa participe la aceasta poveste de succes, in care el (investitorul) va da lovitura vietii lui, numai si numai datorita lui (antreprenorului).

Investitorul pe de alta parte, a vazut si vede asta in fiecare zi: fiecare antreprenor crede in ce face si este convins ca firma lui va face si va drege. Dar a vazut ca doar una din 10 investitii performeaza, si atunci este obligat sa discounteze la greu povestile de marire pe care le aude.

OK, incepe preludiul – fericire maxima, pentru ambele parti: Antreprenorul are ocazia sa se laude, iar investitorul (ca o matroana harsita) il lasa sa o faca. Mai mult, il lauda la randul lui si ii mangaie toate orgoliile afaceristice. Ca doar asta nu costa :-) .

Si iaca asa ajungem la conflictul esential: „Cat e halatul?” Investitorul spune ca firma face 10 lei, Antreprenorul spune ca face 20 de lei. Si trateaza acest numar cu toata pasiunea pe care o poate pune in joc. Firma lui nu poate fi evaluata mai jos de 20 de lei, caci e buna si va face si va drege. Cade singur in plasa „wishful thinking”, ajungand sa fie el insusi convins ca va livra ceea ce i-a spus investitorului. Acesta sta, asculta, admira agilitatea cu care antreprenorul se scufunda in groapa de nisip auto-construita. Si vine apoi cu o propunere:

- OK, zice, sunt de acord cu cei 20 de lei evaluare, daca esti sigur ca vei face planul pe anii urmatori.
- Dar of course! – confirmi si te afunzi mai tare, fericit ca ai primit confirmarea ca firma ta face atat de mult. Acum ai ocazia sa te lauzi la TV, ziare, mama, frati, prieteni ca ai avut o oferta de 20 de lei.

Si vin amanuntele investitiei, conform cu cele discutate:
a) DACA faci planul, firma valoreaza 20 de lei, daca nu – 10 lei (si se recalculeaza retroactiv procentele). Sfatul pentru situatia asta este sa faceti previziunile extrem de corect, caci te minti pe tine insuti. Si poate era mai bine sa negociezi o evaluare de 15 fara conditii decat o evaluare de 20, care va fi doborata la 10 de factori care de multe ori nu depind de tine.
b) DACA faci planul, totul e OK, daca nu – investitorul are actiuni preferentiale – adica ei oricum iau dintr-un exit de doua ori (sa zicem un numar) cat au investit. Ei numesc asta „down side protection” si initial pe tine nu te intereseaza, caci te gandesti numai la alternativa pozitiva. Asta se transforma de fapt intr-un imprumut cu dobanda de 100% daca firma merge rau si o investitie reusita cu castig mai mare de 100% daca firma merge bine. Ar trebui sa te intrebi: daca banca ti-ar cere dobanda de 100% ai accepta?

Ceea ce vreau sa spun este ca investitiile sunt cu atat mai dezavantajoase pentru antreprenor cu cat sunt mai complicate ca structura. Cum intri in zone de preferinte, diluari, conditii, etc ai mari sanse sa ti-o iei. Fie pentru ca lucrurile nu vor merge bine (e posibil si asta, nu?), fie pentru ca daca merg bine urmeaza o runda ulterioara de investitii. Si e bine sa ai grija ce o sa se intample cu actiunile tale inclusiv pentru runda a doua, inca de la negocierea primei runde.

Iar pentru situatia ipotetica de mai sus, investitia perfecta este o investitie standard, fara conditii, la o evaluare negociata un pic in sus de la acel 10. Probabil ca 12-13. Fara conditii, preferinte, sau alte instrumente „creative”.

  • del.icio.us
  • Digg
  • Technorati
  • Facebook
  • Live
  • Google
  • TwitThis
  • StumbleUpon

Comentarii

Avatar

Calin Muresan

February 4th, 2010 at 4:49 pm

Hmmm.. doar unul din zece? Enorm de mica rata asta de reusita, nu ma mira acel down side protection pe care si-l asuma investitorul. Acest 1 din 10 e pentru o anumita nisa, sau domeniu de activitate, sau e unul general valabil?

Raspunde acestui comentariu

    Avatar

    Radu

    February 5th, 2010 at 9:40 am

    Calin, unu din zece a fost doar un exemplu pentru demonstrarea unei idei. Fara indoiala ca investitorii incearca sa aibe un procent de reusita cat mai mare. In viata reala, in IT (software si internet, cloud-computing) – zona pe care o cunosc eu – daca faci investitiile cu creierii acasa numarul real este 2-3 reusite, 5-6 neutre si 2-3 esecuri. Dar statistica este extrem de dependenta de industrie, nisa specifica din industrie, gradul de maturizare, etc…

    Raspunde acestui comentariu

Avatar

Bogdan Ionita

February 4th, 2010 at 11:00 pm

Daca mi se permite comparatia, antreprenorul e pus in pozitia unuia care vrea sa-si vanda Dacia unui samsar de masini, argumentandu-i acestuia ca acea masina ar prinde suta in 3 secunde daca ar avea bani sa-i faca un tuning cum numai el stie sa faca. Iar samsarul se gandeste “cine oare o sa-mi cumpere mie o Dacie tunata de asta? si daca o face varza cu tuningul lui, mie cine imi da banii inapoi?”. Intentia nu e sa compar investitorii cu samsarii de masini :)

Pe de alta parte, eu nu inteleg de ce multi antreprenori, daca tot vor investitori, asteapta pana in ultimul moment. In loc sa profite de forma buna a companiei si sa atraga atunci investitii, se intampla sa astepte pana firma nu mai e ce a fost (sau firma ajunge in momentul in care nu mai poate creste fara o investitie substantiala) si abia atunci cauta investitori. Probabil tine si de lacomie sau doar proasta planificare, nu stiu. Practic, in loc sa ajunga sa negocieze de pe pozitia “vrei – bine, nu vrei – pot si fara tine”, ajung sa negocieze in situatii in care investitorul stie ca ai nevoie disperata de fonduri. Ca si cum te duci cu masina la un samsar, intai te plangi ca abia ti-au ajuns banii de benzina pana la intalnirea cu el, apoi incerci sa obti un pret cat mai mare :D

In plus, multi antreprenori nu inteleg ca investitorul nu e obligat sa inghita toate gogosile. Daca eu ca antreprenor aplic „wishful thinking” si vad doar “best case scenario”, deja e o buba care ii da de gandit investitorului, mai ales ca el incearca sa vada “worst case scenario” si “exit plan”. Si in loc sa il atragi si sa-l faci sa vada ca “worst case” nu e chiar atat de rau si ai solutii ptr evitare, tu o ti pe a ta cu “best case”. Ca in reclama cu “Batman Batman”.

Raspunde acestui comentariu

Avatar

yndy

February 8th, 2010 at 5:04 pm

Da, multi dintre antreprenorii si proprietarii de business-uri din Romania se pacalesc singuri cu asteptarile exagerate pentru ca atunci jocul devine un joc din care unul pierde si altul castiga, unde romanul considera ca va castiga sau altfel nu va face dealul. Diferenta este ca un investitor profesionist este mult, mult mai bine pregatit sa evaluaeze riscurile si sa le puna pe hartie astfel incat negocierea care stabileste un pret mare se transforma intr-un care pretul este mare si riscul este imens si de obicei castiga investitorul.

Investitia “standard fara conditii” este un vis pentru orice roman si este un vis care se poate realiza doar daca:
- investitorul are o talie mult mai mare si vede un mod in care poate profita inzecit de produsul romanesc deci nu-si mai bate capul cu riscurile
- businessul este subevaluat/pretul este foarte mic si atunci nu sunt riscuri reale, investitorul este deja pe plus din momentul 0
- investitorul se pacaleste.

Cred ca sunt foarte putini investitori care sa se pacaleasca si cred ca ruta cea mai buna este un contract negociat cu riscuri medii pentru antreprenor dar pe care sa le inteleaga. Daca sfatuiesti pe cineva din cazul de mai sus sa faca un contract simplu pe un pret mai mic, automat asteptarile lui vor urca la 30 si atunci va accepta sa faca tranzactia curata la 14-16, dar este deja prea mult pentru investitor.

Apropo de asta, s-a facut cel putin o tranzactie in Romania in care tanarul antreprenor s-a lasat vrajit de faptul ca i se da un milion de euro pe mana si a semnat un contract de 100 de pagini fara sa-l citeasca. Nu stiu ce se va intampla pentru ca nu stiu ce scrie in acel contract. Cred ca nimeni nu stie, probabil antreprenorul deja l-a pierdut. :)

Si inca un apropo, planul de afaceri al unui Venture Capital fund are o rata de succes de 1/10 din investitii, plus 2-3 la care sa iasa cat de cat OK si restul se cam pierde. La Private Equity fund, raportul din planul de afaceri teoretic este de 3-4/10 investitii de succes, 5 investitii OK din care sa scoata banii inapoi plus un mic profit si 1-2 din care sa iasa in pierdere.

Raspunde acestui comentariu

Comentarii pe alte bloguri

Avatar

uberVU - social comments

February 4th, 2010 at 4:39 pm

Social comments and analytics for this post…

This post was mentioned on Twitter by GeorgescuRadu: Blog Post: despre conditii ciudate la o investitie: http://www.radugeorgescu.ro/2010/02/04/investitia-despre-actiuni-preferentiale/...

Adauga comentariu

Fotografii

photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo
  • Marian Banica: Neata Radu, Cand ai inceput sa scrii aveam impresia ca vei scrie doar pentru tineri, oameni la in [...]
  • tzaka paka: multumesc pt raspuns. [...]
  • Radu: Pai - privit de catre cine? - in primul rand noua companie cred ca a gresit ca nu a luat referinte [...]
  • tzaka paka: scuze ca postez un comentariu la un articol ce a aparut in urma cu ceva saptamani. Intrebarea mea e [...]
  • Gloria: Bun dictionar :) Multumim de sharing ;) [...]
Radu Georgescu
GeCAD - mind for innovation Axigen - Mail Server for Business, Enterprise & ISP Avangate - generate e-sales GeCAD ePayment - online payments. build up your sales. sentinet