Este vorba despre Cosmin Alexandru si discursul sau de la Michael Porter “Strategy And Leadership” din 2007.
http://www.youtube.com/watch?v=AbDPxbDP9L0

Iti doresc sarbatori fericite si un an nou bun.

Cu drag,
Marian BANICA

Toate cele bune si Sarbatori Fericite!

In prima parte a comentariului tau avem doua implicatii paralele:
Schingiuirea calului -> Nebunia lui Nietzsche
Ideile lui Nietzsche -> Prabusirea Germaniei (prin Nazisti)

…iar tu spui ca in prima este ‘de vina’ Schingiuirea calului iar in a doua Nazistii.

Din insasi cuvintele tale poti deduce (cel putin) doua lucruri:
1. Omul (dupa caderea lui Adam) este victima a influentelor
2. Daca liberul arbitru nu este distrus (de ex. boli psihice), fiecare om este pe deplin raspunzator de faptele sale.

Concret:
Intamplarea cu schigiuirea calului a fost doar un declansator intru daramarea ultimei faramituri de luciditate pe care Nietzsche o mai avea. Omul in lipsa lui Dumnezeu (pe care Nietzche L-a alungat sistemic – vezi ‘moartea lui Dumnezeu’) sufera de o singuratate acuta si este continuu apasat de spectrul nesigurantei, dandu-si seama ca nu poate sa-si rezolve ecuatia. Incearca sa preia situatia in maini insa cand vede ca este incapabil de asta sau se pocaieste sau ajunge la autoanihilare (cazul lui Vincent Van Gogh, de exemplu).
O sa revin cu ‘cearta omului cu Dumnezeu’ precum si in tema comunismului…

1. “Nebunia lui Nietzsche a aparut in urma…” …hehehe… Sa stii ca nu e chiar asa. Da, e adevarat ca ‘declansatorul’ (trigger in engl.) nebuniei sale a fost faptul de care amintesti. Si este bine sa avem gand bun despre oricine. Insa pentru folosul sufletesc al nostru al fiecaruia, socotesc ca e bine sa clarificam putintel lucrurile: Omul este o fiinta eminamente dogmatica definita de cadrul credintei in care se afla – si cand ma refer la credinta nu subanteleg numai cea in raport cu Dumnezeu – de exemplu este foarte important pentru pacea ta sa crezi ca-ti scriu aceste randuri de pe o masina virtuala Linux – este un act de credinta, nu?… Cum spuneam, omul ca existenta dogmatica are ca principal generator a marilor transformari existentiale of cauza dogmatica, o cauza de credinta. Nu exista atei (vezi Freud pentru demonstratie), dumnezeul ateilor fiind (din pacate) de cele mai multe ori propriul ego. Nietzsche isi deformase prin erezia in care cazuse tot universul spiritual si a fost nevoie doar de un declansator pentru prabusirea finala. Daca eu si tu vom vedea un cal schingiuit, vom inebuni? Ne vom crede Mesia? Iarta-ma, insa nu cred. Va fi ceva foarte dureros, absolut de acord, insa e nevoie de dreapta socoteala – ceea ce i-a lipsit lui Nietzsche.

2. “Cum a distrus Nietzsche Germania…” Am amintit despre erezie. P. Dumitru (Staniloae) spune ca sufletul uman are proprietatea de a nu primi raul pentru ca raul este inexistent (vezi Sf. Ioan Damaschin). Raul este incercarea disperata a unei distorsiuni in finta de a lua existenta. Minciuna absoluta. Din cauza aceasta, pentru a fi primit, raul trebuie altoit, trebuie grefat, pe bine. Termenul de erezie (precum si engl. error) provin de la grecescul Έρεση care inseamna desprindere (din adevar). Problema cea mare cu erezia este ca este foarte dificil in a se distinge binele de rau, adevarul de minciuna: “Suntem #1 in lume” (adevar) -> “deci suntem superiori” (asa-si-asa, depinde cum o interpretezi) -> “deci suntem o RASA superioara” (minciuna) -> “deci toate celelalte rase sunt inferioare” -> “deci trebuiesc exterminate” etc. etc. etc…
Din cauza aceasta Biserica cu toate ca a suferit multe si mari prigoane in decursul istoriei nu s-a deranjat, insa cand a fost vorba de vreo erezie a sarit ca arsa si a convocat imediat Sinod Ecumenic.
Revenind, Nietzsche a fost un om foarte destept, cu o uimitoare putere de convingere insa sistemul lui de gandire cu toate ca foarte placut (deci foarte periculos) a fost deviat si deviant. Un fel de Origen modern. Desigur ca oamenii care i-au aplicat ideile in modul in care le-au aplicat au partea lor de vina, poate mai mare decat Nietzsche, nu stiu, nu judec, insa este destul de clar ca Nietzsche a fost ideologul curentului nazist (si nu numai).

3. “Cearta intelectualului cu Dumnezeu” – Nu scrie nicaeri in Biblie “Crede si nu cerceta”. In Coran scrie. Insa aceasta cercetare trebuie sa se faca de pe pozitii umane cu dorinta sincera de a afla Adevarul si de a respecta taina, constient de limitele reale ale tale si nu manat de un impuls nestavilit de a impresiona pe ceilalti prin fenomenalele perversiuni intelectuale pe care mintea noastra le poate produce folosind intr-un mod fara finalitate darul pe care tot Dumnezeu ni l-a dat. Clasic pentru asta este Cioran – “Lacrimi si Sfinti”. Da, diferenta este smerenia, intrebarea celor mai dinainte de tine.

4. “Raul comunismului = limitarea personalitatii…” Care personalitate? MUNCA la creat pe om. Ba stai… maimuta. Ori… supa primordiala. Sfisierea adevarata a omului inseamna anihilarea sufletului sau. Insa de ce sa vorbesc eu? Ia vezi aici: http://u.nu/85ga4