Compania si Politica

situatia e pur teoretica si valabila mai mult in tarile alfabetizate politic. daca incercam o particularizare la spatiul mioritic avem surprize in ambele piramide. variabilele care “incurca” o sistematizare geometrica tin de factori emotionali si culturali. la noi cei emotionali sunt cam 80-90%, iar cei culturali sunt ceva mai complecsi (spaga sau comision, relatii, informare, neintelegerea democratiei si a separarii puterilor in stat si in afaceri).

Situatia nu e deloc teoretica , comparatia asta e aplicata deja in Franta.
Presedintele Sarkozy a fost primul care a inceput sa implementeze exact acest principiu , cerind fiecarui minstru un raport lunar, dupa ce le-a stabilit in prealalbil obiective.
Franta s-a comportat ca o corporatie in gestiune crizei ,guvernul imprumutind bancile cu dobinda , si cu conditia stricta ca sa continue creditatrea catre populatie si catre intreprinderi. Dupa un an de politica monetara aplicata in acest sens , au iesit din recesiune cu brio , nici o banca franceza nedind faliment (in ciuda sublezelii Societe Generale ) , mai mult , salvind au passage si fortis si Natexis/banques populaires. Totul depinde de leader

Incep cu mica corectie ca “angajatii” de pe latura “tara” sunt de fapt “functionarii publici”.

Partidele corespund societatilor / fondurilor de investitii (FI).
Ambele sunt organizatii care au ca scop atragerea “alegatorilor” (actionarii), pentru a le obtine “votul” (banii) cu “oferte electorale” (dividende) cat mai bune. Evident, mai multe “partide” (FIuri) concurente isi vor desemna reprezentantii care vor intra in “parlament” (AGA) in urma “numarului de voturi” (suma de investit) obtinut de la “alegatori”. Pot exista, ca si in realitate, doua situatii: “alegatorii” (actionarii) pot sti/decide pe cine vor trimite “partidele” (FIurile) in parlament in cazul unui “vot uninominal”, sau pot sa nu stie/decide care vor fi acesti reprezentanti in cazul “votului la gramada”. De asemenea, mai exista si similitudinea: “alegatorii” cu cetatenie multipla pot “vota” (investi) pentru mai multe “partide”, care-si pot trimite reprezentantii in mai multe “parlamente” (AGA).

Intrebarile mele pe mai departe, pentru a largi discutia pe subiect, sunt:
- exista “independenti” care pot candida pentru “parlament”?
- cine poate corupe “parlamentul” si / sau “guvernul”? cine sunt “corupatorii”?

Radu, din pacate analogia nu e completa, din noua motive:

* in cazul unei companii conducerea are un interes sincer ca societatea sa mearga bine. De cele mai multe ori, in cazul politicii interesele unor grupuri sunt mai presus de interesele “actionarilor”.

* o companie are metode de evaluare a performantelor standardizate si suficient de numeroare incat actionarii sa ia o decizii rationale. In cazul politicii alegerea conducatorilor se face pe criterii pur emotionale.

Felicitarile mele sincere pentru post!

… dar …

Un parlament atat de mic este predestinat coruptiei si eroziunii interne, pana la transformarea lui intr-o casta. Imi motivez afirmatia de mai sus prin urmatoarele doua intrebari:

1. cine desemneaza pe cei 10 indivizi reprezentativi pentru actionari?!
2. poporul(a se citi actionarii) este coerent in a alege/vota persoanele potrivite in grupul celor 10 din parlament, si nu pe cei care dau mici si bere?!

Pe de alta parte, eu nu cred in democratie! Democratia esueaza! A esuat in anii 30 cand i-a permis lui Hitler sa ajunga la putere, cat si in 2001 – cand, in Moldova, au ajuns la putere comunistii. Indiferent de ideologiile total opuse dinspre care veneau, atat Hitler cat si Voronin au fost alesi prin vot democratic. Democratia esueaza!

Propun asadar o Alternocratie, bazata pe o noua perceptie de guvernare. Ca sa nu ma complic cu alte denumiri, o sa le folosesc pe cele ce ne sunt comune in vorbirea curenta. Ideea de baza: un parlament bicameral, cu 4 senatori si 256 de deputati. Parlamentarii vor fi specialisti recunoscuti international, provenind dintr-o varietate destul de larga de domenii: de la oameni de cultura, judecatori si savanti, pana la sportivi si oameni de afaceri. Accesul in parlament se va face pe PLUS Valoare; Deputatii vor trebui sa aibe minim 3, iar senatorii minim 4 din 5 stele – acordate de catre foruri academice sau institutiile internationale din domeniul in care activeza – ca sa poata aplica pentru parlament.

Fiecare senator va reprezenta una dintre cele 4 puteri in stat(legislativa, executiva, judecatoreasca, cat si media). Fiecare senator va fi specialist recunoscut academic pe domeniul sau. Adica cel mai probabil vor fi senatori: un filosof cat se poate de creativ, un manager genial, un judecator integru si foarte bun, si un jurnalist fara masura. Ei vor juca rolul Boardului, aici fiind puterea efectiva, ei trasand obiectivele pe care le are de indeplinit CEOul sau Presedintele(cum vreti sa-l numim ).

Presedintele va fi numit de senatori si numai de senatori, astfel incat se elimina factorul de risc din democratie, unde el poate fi ales de catre o turma oarba. Va fi numit de catre specialisti in interesul societatii. El isi formeaza echipa dupa modelul corporatist(aici modelele sunt cat se poate de cunoscute). Presedintele va avea puteri depline atat legislative, executive, cat si judecatoresti. Va raspunde numai in fata Boardului/Senatorilor. Deci, doar senatorii pot sa-l traga la raspundere – reamintesc ca fiecare senator va fi o somitate in domeniul sau, respectiv fiecare intr-una din cele patru puteri din stat. Desi Presedintele are puteri depline, avand Boardul pe cap, nu se va incalca principiul Justitia Regnorum Fundamentum. In aceasta maniera, separarea puterilor in stat(marele castig al democratiei) nu va avea de suferit.

“Puterea corupe, iar puterea absoluta corupe absolut.”
Cum, adevarata putere se afla in mana senatorilor, rolul deputatilor va fi acela de a numi senatorii printr-o majoritate de peste 66%. In cazuri exceptionale, deputatii vor putea numi direct presedintele printr-o majoritate de peste 80% . De asemenea ei vor putea admite un nou deputat in detrimentul altuia tot printr-o majoritate de peste 66% .

In caz de forta majora, populatia fiind total nemultumita, va exista un corpus care se va ocupa de alegerea unui nou parlament, in mod imperativ tot din specialisti, dar prin vot uninominal din partea populatiei.

Rolul deputatilor nu se incheie aici, ei vor colabora cu cei 4 senatori. Astfel, din cauza ca fiecare deputat va fi specialist in domeniul sau, parlamentul va avea o perceptie pe cat de variata pe atat de avizata. Senatorii vor avea menirea sa fie obiectivi si impartiali in dezbaterile parlamentare, iar la randul lor sa stabileasca mai departe in mod corect si coerent agenda Presedintelui/CEOului.

Cercul fiind inchis, va fi un sistem de guvernare bazat pe educatie, cultura si profesionalism care se va autosustine – elitele vor creea noi elite.

paralela este mai mult decit benefica pentru a intelege mecanismele functionarii unui sistem fundamentat pe principiile managementului fie el o corporatie sau un stat… undeva in luna iunie am postat ceva asemanator, nu atit de elaborat, dar cu incarcatura emotionala evidenta (sic): http://www.cristimotca.ro/2009/06/09/cultura-corporatiei-numita-romania/ …ce ma bucura insa este faptul ca exista oameni si blog-uri unde o astfel de abordare isi gaseste adepti…

[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Radu Georgescu. Radu Georgescu said: Blog Post: Compania si Politica – http://bit.ly/WU6JD [...]

[...] doream sa raspund direct pe blogul lui Radu, insa mi-am dat seama ca ar fi un raspuns mai mare chiar decat postarea sa, asadar va trebui sa ma [...]

[...] Şi totuşi mă duc să votez mâine. De ce? Pentru că atât timp cât stau în ţara asta, votez pentru mine. Eu sunt acţionarul, după cum bine spune Radu aici. [...]