Comments on: Aritmetica investitiei

By: Radu

Radu — Mon, 10 May 2010 15:12:10 +0000

Pai nu exista ceva “normal” in situatia asta, ci este subiect de negociere. In functie de cum agreati la momentul initial. Pentru asta este foarte important ca la momentul initial lucrurile sa fie foarte transparente si bine definite.

By: Ionel

Ionel — Mon, 10 May 2010 13:49:01 +0000

In primul rand multumesc pentru raspunsul prompt.
Daca discutam de o investitie, dar cu stabilirea faptului ca investitia initiala sa fie recuperata de investitorul principal (o combinatie dintre cele doua variante ) cum e normal ca acea suma sa fie recuperata (la prima impartire a dividentelor)?

By: Radu

Radu — Sat, 08 May 2010 18:17:57 +0000

Asta e un bun subiect de post in sine – anume diferenta intre investitie si imprumut
Daca povestea ta este o investitie, atunci investitorii (toti trei) au drepturi egale. unul dintre ei a pus bani si a primit 60% din firma, ceilalti au pus munca probabil in echivalent de bani si au primit cate 20%. Deci cand este de impartit un castig, el se imparte 60/20/20…. este problema fiecaruia cand isi recupereaza investitia. In acest caz investitorul cu banii va avea un risc mai mare (s-ar putea sa nu isi recupereze investitia), dar potential si un castig mai mare daca totul iese bine – caci ia 60% din castigul mare de care vorbim.
Daca insa povestea este un imprumut, atunci fara indoiala ca el trebuie returnat, cu dobanda, indiferent de ce face firma. Riscul celui care pune banii este mai mic, dar si potentialul castig este mic – doar principalul plus o dobanda.
Fara indoiala ca se pot structura variante intermediare, dar ele sunt doar combinatii ale celor doua situatii de mai sus.

Bafta maxima

By: Ionel

Ionel — Thu, 06 May 2010 13:47:42 +0000

Am si eu o nelamurire legata de investitii, poate ma puteti lamuri:
Sa zicem ca se demareaza o afacere cu 3 actionari dintre care doar unul va investi bani, de ex. 100k. Actiunile se impart astfel 60% la actionarul principal si cate 20% pentru ceilalti 2 actionari.
Dupa o perioada, sa luam de ex: 2 ani, cand firma va avea profit, vor trebui impartite dividentele. Cum se vor imparti acestea in masura in care actionarul principal(investitorul) va trebui sa isi recupereze investitia?
Intrebarile principale ar fi:
- la suma care trebuie sa o recupereze investitorul se calculeaza si dobanda pe cei 2 ani?
- la impartirea dividentelor se iau mai intai acei 100k(eventual + dobanda) din profitul disponibil sau se impart dividentele conform procetelor si apoi fiecare actionar restituie actionarului principal suma care o are de restituit?
Multumesc anticipat.

By: Video advice from Radu Georgescu « Analytic Vision

Video advice from Radu Georgescu « Analytic Vision — Wed, 02 Dec 2009 06:33:09 +0000

[...] Aritmetica investiţiei [...]

By: Laci

Laci — Wed, 26 Aug 2009 20:56:52 +0000

O aritmetica si mai interesanta este sa calculezi cand merita sa iei o investitie.
Merita sa renunti la o parte n din firma daca valoarea firmei va creste cu cel putin 1/(1-n) . Asta corespunde exemplului din articol cu 1000 lei, 250 lei si 20%.
Dar mai interesanta zic din punctul de vedere cand investitia aduce si ceva mai greu de estimat ca valoare, de ex. relatii, sfaturi, etc. Sau sa dai n % din firma unui angajat. Ca sa merita acest lucru trebuie sa crezi ca valoarea firmei va creste cu 1/(1-n) cu contributia lui.

Explica Paul Graham mai bine: http://paulgraham.com/equity.html

By: ishmael

ishmael — Wed, 26 Aug 2009 16:21:08 +0000

Nu vreau sa intru intr-o discutie prea tehnica, as face doar cateva minime observatii:
“Ref investitie:
- se mentine gradul de libertate in decizii” – nu prea depinde de faptul ca e investitie sau cumparare de actiuni. Gradul de libertate care iti ramane depinde strict de procentul cu care participa investotirul in firma (si implicit de drepturile care-i revin pe baza acelui procent). Nu conteaza cum ti-a luat 51% din firma, tot el o controleaza.
“- owner-ul isi poate recupera statutul initial prin returnarea investitiei, of course in baza agreement-ului cu VC partner-ul.” – Teoretic da, dar practic asta am observat ca merge de obicei numai cand e vorba de investotiri minoritari. Cand are majoritatea, e greu sa faci rost de atatia bani (fara sa vinzi firma) cat sa acoperi mai mult de jumatate din valoarea ei. Chiar daca ai negociat un drept de preemptiune (adica sa ai dreptul sa faci tu prima oferta) la iesirea investitorului, probabil ca si el are o clauza prin care esti obligat sa ii dai la fel de multi bani ca si cea mai buna oferta pe care a primit-o. In general, daca are majoritatea, nu prea ai cum sa-l rascumperi decat indatorandu-te (si eventual dand o bucata din firma) altcuiva…
“chiar daca reusim sa controlam prin diverse artificii 100% din actiunile companiei, in cadrul achizitiei celor 25% efectul propagat este mult mai complex.” – as face aceeasi observatie ca la primul paragraf. Daca dai 25%, ai exact aceleasi probleme. Complexitatea vine eventual din relatiile intre actionari, pasivitatea sau activitatea investitorului, dorinta lui de a se amesteca sau nu in treburile firmei … Tot ce ai mentionat este adevarat, si viata cu un investitor nu-i usoara. Doar ca … nu conteaza cum te-ai captusit cu el (vanzare de actiuni sau investitie), ce conteaza este cat are el din firma la sfarsitul tranzactiei.

By: ishmael

ishmael — Wed, 26 Aug 2009 16:05:18 +0000

Trezindu-mi usoare nostalgii , Radu pleaca de la ceea ce trebuie sa fie punctul 0 al oricarei discutii cu un investitor (si foarte bine face): stapanirea aritmeticii elementare de investitii. N-are rost sa discuti despre “valoarea firmei”, adica depre cati bani vrei sa iei, daca nu stii cum ii iei, daca nu e clara diferenta dintre investitie si cumparare de actiuni, sau cum se calculeaza combinatiile dintre ele. Numai dupa aia poti vorbi despre valoarea viitoare a firmei si cum se calculeaza procentele la iesirea din firma, optiuni, imprumuturi convertibile, si tot felul de clauze prin care partile iau si dau bani si procente din firma. Daca nu sunt clare notiunile elementare, discutia cu investitorul (sau cumparatorul) e cam ca intalnirea dintre mut si surd (ca sa nu fiu rau si s-o zic p’aia cu hotul si …).
In alta ordine de idei, procesul de evaluare a acelei valori initiale a firmei (de fapt orice evaluare) presupune o oarecare limpezime in manuirea unor notiuni un pic mai complexe. Exista multe metode de evaluare, si, minune, nici macar nu te poti astepta ca toate sa convearga in acelasi punct. Nu exista o singura valoare a firmei, la care sa ajungi prin procedee clare si agreeate de toata lumea !!! Fiecare metoda poate fi descrisa clar, asta da, si aplicata mai mult sau mai putin riguros; dar pentru fiecare tip de firma si pentru fiecare situatie se aplica metode diferite. Pentru antreprenor, poate ca valoarea firmei se masoara in ore-om inmultite cu pretul (care-o fi el) al acelor ore. Dar daca acele ore nu s-au tranformat in ceva interesant, nimeni n-o sa plateasca munca, ci intotdeauna rezultatul. Unele firme sunt evaluate prin prisma profitului pe care l-au generat in trecut, altele pe baza profitului din viitor, iar altele prin importanta strategica pe care o are firma pentru cumparator (cum amintea parca tot Radu intr-o parabola cu pretul paharului cu apa in desert). Oricum o iei, ca sa ajungi sa discuti toate astea, trebuie sa fi trecut de primii pasi. Iar Radu are mare dreptate; fara aritmetica elementara, nu poti aspira la imperii …

By: Marius M

Marius M — Tue, 25 Aug 2009 07:36:34 +0000

Intradevar, Radu surprinde cel mai probabil, modul in care simte un antreprenor atunci cand ia o decizie legata de o nevoie de capital.

Stim cu totii ca aeasta etapa este des intalnita si face parte din repertoriul clasic al dezvoltarii unui business privat.

Mie personal mi se par interesante si cateva aspecte colaterale precum:

Ref investitie:
- se mentine gradul de libertate in decizii
- owner-ul isi poate recupera statutul initial prin returnarea investitiei, of course in baza agreement-ului cu VC partner-ul.
- termenii in care VC partner-ul se retrage sunt tranparenti

Ref achizitie:
- lucrurile se complica, cel putin pentru RO acolo unde numarul de actionari este mai mare de 1. So, chiar daca reusim sa controlam prin diverse artificii 100% din actiunile companiei, in cadrul achizitiei celor 25% efectul propagat este mult mai complex.
- in unele cazuri, mai precis cand noi nu controlam compania, 25% poate insemna foarte mult
- gradul de libertate in decizii scade
- trebuie sa ne alegem foarte atent partenerul pentru ca altfel riscam sa crestem valoarea celor 25% ale sale fara ca el sa participe activ – frustrant
- revenirea la starea initiala mult mai complicata si cu costuri/timp de obicei mai mari.
- ai banuti in buzunar si te poti bucura de o parte din totrul de capsuni copt cu grija
- apare tentatia de a ii investi in altceva mutandu-ri focus-ul – deh, antreprenor

In concluzie, uneori evaluarea “costurilor” trebuie sa tina cont si de alte aspecte in afara aritmeticii. Poate asta e si cauza faptului ca nu multi matematicieni au afaceri de success
Chiar si asa, fiecare alegere e un trade-off.

By: Radu

Radu — Tue, 25 Aug 2009 07:00:43 +0000

Radu, de acord ca aritmetica nu este suficienta . Dar este extrem de necesara! Cu mare parere de rau spun ca am gasit *extrem* de multi antreprenori care nu intelegeau aceste elemente de aritmetica simpla, nu vedeau de ce banii luati nu vin in buzunarul lor (in cazul investitiei).
Da, bine’nteles ca aritmetica nu ajuta in nici un fel la stabilirea valorii companiei – asa cum bine spui, si spuneam si eu intr-un post anterior. Mai mult inca, aritmetica nu ne ajuta nici macar la stabilirea valorii post-money a companiei (decat pentru prima zi dupa investitie), Pentru ca odata ce ai banii, poti sa-i folosesti intr-un mod util sau stupid.
Ca ultim comentariu, in nici un caz nu ma consider “domn profesor”. Cred ca sunt muuulti oameni mult mai bine pregatiti decat mine in acest domeniu. Eu am avut doar sansa sa trec in mod practic prin cateva experiente pe care vreau sa le impartasesc, cu bune si rele, cu intelepciuni si stupizenii. Pana la urma ce scriu eu este doar un pretext pentru a impartasi cu totii experiente.