Back in Business

Dupa doi ani in care nu am avut voie sa zbor (ceva legat de sanatate), sunt din nou in America pentru doua saptamani. Din nou spun (si o sa dezvoltam la un moment dat) ca a fi aici din cand in cand face toata diferenta. De data asta sunt in Chicago, si am mers/mai merg probabil in cateva zone de business dimprejur. Cateva comentarii de business, apoi observatii personale.

Business:
In primul rand a fi aici inseamna sa te poti vedea cu oamenii, sa le scoti din cap stafideala pe care americanii o au legata de est-europeni. Daca te vad, vorbesti cu ei, le arati ca esti bun, poti sa ii convingi ca e bine sa faca business cu tine. Apoi ai ocazia sa te duci pe la tot felul de „networking events”, in care sa cunosti oameni… unele vor fi degeaba, altele vor fi generatoare de business pe termen scurt. Dar pe termen lung, probabil toate vor produce beneficii. De asemenea, daca vrei sa te intalnesti cu cineva, ii poti spune: „daca tot sunt in oras, hai sa bem o cafea”, de obicei isi vor face timp pentru tine. Si nici un skype sau webex nu poate compensa o intalnire fata in fata.

As spune inca mai important decat cele de mai sus, pe mine venitul in America ma umple de energie. O energie pozitiva, un set intreg de ganduri care aduse in tara se pot transforma in afaceri, in moduri de a diferentia afacerile existente. Modul in care sunt ei setati sa gandeasca este extrem de „business-oriented”, eficient, poizitiv-agresiv. Consider foarte semnificativ postul acesta al lui Adrian Stanciu, asa ca nu voi dezvolta acum foarte mult.
In tot cazul, am avut cateva meetinguri bune ceva potentiali clienti, cateva parteneriate… good.

Personal:
Este foarte simpatic si la nivel personal. De data asta am fost in Chicago (nu am mai fost aici inca). Am descoperit o imensa comunitate romaneasca. Practic am auzit vorbindu-se romaneste cel putin de doua ori pe zi (asa, fara sa caut, prin magazine sau pe strada). Am fost sambata la o intalnire a comunitatii romanesti (foarte multi oameni, toti relaxati intr-o atmosfera agreabila), constructorul care a construit casa prietenilor la care stau este roman. Toti foarte apreciati. Una peste alta m-am simtit bine ca sunt roman.

De cate ori stau intr-un oras incerc sa merg la ceva evenimente semnificative pentru zona respectiva. Acum am fost la un meci al Chicago Cubs (baseball), pe Wrigley’s Stadion, unul din stadioanele de baseball „clasice”. Micut, intim, practic esti langa iarba. Jocul in sine nu este la fel de spectaculos ca fotbalul sau baschetul, dar pretextul de a iesi afara pentru 3-4 ore este senzational. Un hot-dog, o bere, hamburgeri… ma rog, tot ce trebuie ca sa te faci de 200 de kile. Am fost (cum puteam rata!) intr-o seara la un club de blues. Parca imi place mai mult jazzul din sud (New Orleans), dar blues-ul din Chicago are fara indoiala ceva special. Am prins si un show aviatic – am fost la un restaurant la etajul 70 al unei cladiri chiar pe malul lacului, treceau jeturile pe langa noi . Supertare senzatia. Am si poze, dar nu sunt la mine – le postez maine/poim…