O prezentare foarte buna (sau macar interesanta :-) ) a actualitatii businessului internet, produsa in 29.5.2013 de catre Kleiner Perkins. Pregatiti-va pentru 117 pagini.

Sumarul lor:

Cresterea online continua sanatos. Sunt 2.4 miliarde de utilizatori de internet in lume – si continua sa creasca. Utilizarea mobilelor se extinde rapid, in timp ce oportunitatea businessului de “mobile advertising” este inca neexploatata. Raportul studiaza harta in continua miscare a online-ului, care a devenit mult mai social si bogat in continut – folosind din ce in ce mai mult foto/video/audio. In viitor se vad semne timide de “wearable computing devices” si masini conectate (la internet, la infrastructura si intre ele).

Mult mai multe si mai interesante in raport. Have fun!

http://www.slideshare.net/kleinerperkins/kpcb-internet-trends-2013

1000. Vorbim despre seed investment (prima investitie).

Intotdeauna cand am avut eu de ridicat o investitie, de gasit investitori pentru ideile mele, am fost uimit de “impotenta” celor cu care vorbeam de a intelege oportunitatea imensa pe care eu, in maretia si bunavointa mea, le-o scoteam in cale. Incercam mereu sa le spun cat de fraieri sunt – ei, investitorii – ca nu vor sa puna bani in ideea mea ca sa castige ceea ce mie mi se parea ca este afacerea vietii.

Privind din partea cealalta a mesei, constat cateva greseli pe care le faceam in presupunerile mele:

  • Multi investitori te asculta cu interes dar nu au bani. Deci oportunitatea ta poate fi oricat de interesanta, ei nu vor investi. Nu merita insa ignorati – nu se stie niciodata cand, intr-un proiect viitor, va veti intalni din nou si ei vor avea bani. Daca acum au inteles ca sunteti buni, atunci vor dori sa investeasca;
  • Altii au o strategie de investitii foarte bine definita: de exemplu eu investesc exclusiv in software, SaaS, online, ecommerce. Poti sa vii cu o fabrica de bere care sa fie superprofitabila (altminteri o oportunitate extraordinara), nu este de interes pentru mine;
  • Unii cauta sa investeasca o anume suma, altii doresc sa aiba un anume procent din firma;
  • Sunt investitori care prefera un anume tip de oameni cu care sa lucreze;
  • Si sunt investitori care sunt interesati numai intr-un anumit stadiu al existentei firmei (seed / A Round / B Round / Growth);
  • Din cei interesati cu unii nu te vei intelege la evaluare, cu altii nu te intelegi la contract;
  • Iar cel cu care te intelegi nu este intotdeauna cel care ti-ar place tie sa investeasca.

Cat de multe filtre intre toti cei cu care vorbesti si cel care va investi pana la urma! Sa iti imaginezi ca il nimeresti pe *acela* din prima, este o utopie. Statistica lucreaza aici si trebuie sa vorbesti cu 1000 de oameni ca sa investeasca unul.

Ar fi exceptional sa poti studia fiecare investitor din aceste puncte de vedere inainte sa incepi sa faci prezentari si sa te duci doar la cei despre care poti presupune ca sunt interesati, au bani si sunt potriviti cu tine. In realitate asta nu prea se intampla, mai ales in Romania unde investitorii nu sunt obisnuiti sa isi defineasca formal strategia de investitii si cu atat mai putin sa o comunice public. Pe de alta parte este foarte util sa prezinti la cat mai multa lume, caci fiecare prezentare este pentru tine o lectie. In principiu vei avea ocazia sa vorbesti cu oameni destepti si fiecare observatie a lor este o potentiala valoare adaugata (gratuita) la afacerea ta. In plus asa se construieste network-ul tau si al noii tale companii. Posibil ca unul din ei sa devina client in viitor, altul sa investeasca intr-o runda urmatoare iar un al treilea sa vorbeasca despre tine cu altcineva.

Revin la intrebarea initiala: de cate prezentari este nevoie? De multe. Foarte foarte foarte multe. As spune 1000. Trebuie sa prezinti tuturor celor care vor sa te asculte si sa fii pregatit ca unii sa iti spuna ca nu e domeniul lor, altii ca nu au bani, altii ca mai tarziu, etc. Nici una din aceste prezentari nu va fi fost facuta degeaba si la un moment dat vei gasi investitorul potrivit (sau compromisul acceptabil).

As comenta un pic si modul de prezentare. Primesc mailuri, prezentari exclusiv verbale, documente word. Primesc descrieri tehnice ale viitoarelor produse sau o idee intr-o propozitie. Sugerez un powerpoint (sa-i spunem investment deck), construit dupa un template specific gasit cu prietenul google. Eu il folosesc pe acesta . Completarea unui astfel de powerpoint are cateva avantaje:

  • Te face sa te gandesti la ansamblul problemelor importante pe care le ai de rezolvat;
  • Iti structureaza gandirea, dar si prezentarea in fata cuiva care nu cunoaste nimic despre tine si proiectul tau;
  • Ii lasa omului un document bine structurat, pentru referinte ulterioare – unii investitori au un sistem de “opportunity tracking”.

Deci – Bafta la prezentari :-)

Am constatat vorbind cu mai multi tineri ca citirea si intelegerea unui contract poate fi uneori o provocare, mai ales atunci cand contractul este unul important (investitie, vanzare de companie, sau pur si simplu “contractul vietii”). Tocmai pentru aceste contracte mari, am incercat mai jos sa povestesc cum fac eu:

Pasii necesari:

  1. Business-ul: Trebuie sa stii exact care anume este intelegerea pe care trebuie sa o semnezi. Unde vrei sa ajungi cu contractul asta (la final, chiar daca eventual sunt mai multi pasi), ce se da si ce se cere. In general asta se stabileste intr-un Term-Sheet de o pagina. Fara amanunte, doar esentialul intelegerii. Nu este neaparat important sa existe un Term-Sheet semnat, ci este important ca in mintea ta sa fie clar care este dealul;
  2. Mecanica Deal-ului: Care sunt pasii prin care se ajunge la final. Mai multe termene, milestones, plati, structura, etc.
  3. Arhitectura Contractului: Fiecare contract are un mod de a structura in cuvinte dealul. Acest mod trebuie inteles foarte bine, astfel incat cand citesti o clauza sa stii in ce context se aplica;
  4. Clauzele Contractului: De aici incolo incep negocierile. Clauze importante – minority rights, options, control… – toate trebuiesc intelese si puse in contextul punctelor anterioare;
  5. Mici Detalii: referinte incrucisate, definitii, verificarea aritmeticii, gramatica.

Trebuie sa intelegi si sa tratezi cel mai important contract al tau ca pe un proiect: strategie, arhitectura, detalii. Sa acorzi importanta fiecarui element si incet incet contractul sa se “rotunjeasca” in creier.

Pe masura ce ai mai multa experienta, poti lasa avocatii sa se ocupe de mai mult din cele de mai sus. Dar trebuie in tot cazul ca tu, antreprenorul, sa fii mereu in control si intelegere completa asupra celor ce ti se intampla. Vorbind din punctul de vedere al avocatilor (va rog sa ma contraziceti daca gresesc), ei pot ajuta clientul cu atat mai mult cu cat clientul intelege mai mult si este mai implicat.

Sugestii din partea logistica:

  • Poate fi util sa il cititi in doi: unul atent la partea de ansamblu si celalalt atent la detalii;
  • Orice contract se citeste rand cu rand si cuvant cu cuvant, intelegand fiecare lucru, ca si cand fiecare intamplare descrisa acolo se va intampla. Atentie la toate cross-links care pot fi multiple si cu implicatii potential majore;
  • Contractul se citeste avand in minte toate relele pamantului. El este singurul moment in care te gandesti ca partenerul ti-o va trage (scuzati vocabularul), ca pamantul se va scufunda, samd. Sugestii de la “ceilalti” de genul “Lasa, hai sa semnam asa, ca asta nu se va intampla niciodata, doar suntem parteneri si avem acelasi interes” nu sunt acceptabile in faza de contract. Dupa semnare – da;
  • In functie de importanta unui contract eu il citesc de 2 pana la 5 ori. De fiecare data citesc altceva, in alta lumina, cu alt focus. Si asta este la o circulare a contractului. Ca dupa asta il trimit cu comentarii la “ceilalti”, ei il trimit inapoi si intru in inca un ciclu;
  • Imi fac semne pe margine ca sa stiu sa revin doar la lucrurile importante dupa review: * = trebuie recitit sau luata o actiune minora, ! = trebuie anuntati avocatii sau actiune majora, ? = trebuie sa intreb caci nu am inteles, NO = inacceptabil (vine la pachet cu “!” :-) ), grammar, bad link, si altele;
  • E bine sa intelegi unde sunt locurile in care esti aliniat ca interese cu partenerul si unde esti in potential conflict, ca sa stii unde pui mai mult efort in protectie;
  • Comentez cu cineva apropiat, chiar daca nu se pricepe, pentru a verifica principiile;
  • Nu va plictisiti cand cititi – dupa primele 120 de pagini riscati sa ziceti “asta e clar, asta e clar….” . Nu dati rasol in cel mai important contract al vostru;
  • Avocatii pot ajuta mult. Dar dealul este al tau, asa ca trebuie sa intelegi totul in contract;
  • Citeste-l tot odata, altfel uiti legaturile :-)
  • Nu te sfii sa intrebi avocatii acolo unde nu intelegi. Trebuie sa intelegi TOT contractul – cred ca am zis asta de 4 ori, dar chiar este important;
  • Cand ajungi la o referinta (link, definitie) – verifica. Cineva rau intentionat poate strecura acolo o soparla;
  • Am vazut in foarte multe cazuri contracte in care s-a gresit la aritmetica. Se stabileste o suma de exemplu, apoi se greseste la calcule si nu mai iese cum trebuie. In principiu asta e treaba avocatilor, dar din nou… Verifica aritmetica;
  • Citeste fiecare paragraf avand in minte faptul ca el se poate referi atat la ceea ce este evident, dar poate sa aiba si o referinta la ceva fara legatura aparenta care sa schimbe radical alt paragraf;
  • Explica avocatilor cat mai bine care este interesul tau de business. Asa vor sti sa te ajute mai bine;
  • Incearca sa pastrezi aceiasi avocati. Vor incepe sa cunoasca zonele la care esti sensibil si zonele in care esti dispus sa iti asumi riscuri;
  • Cand ai comentarii discuta-le pe larg cu avocatii proprii, apoi fa (sau fac avocatii) comentariile pe care le veti trimite celorlalti cat mai clare si cat mai “non-conflictuale”.

Una peste alta, mie un contract de 70-80 de pagini imi ia doua – trei calupuri de doua ore pentru o revizie.

Si o ultima sugestie: O intalnire face cat 100 de mailuri cu comentarii.

Disclaimer: Nu am incercat sa povestesc aici nimic din zona de negociere, ci doar din zona de citit/inteles contractul. Altminteri aveam de scris o carte :-)

 

 

In România exista foarte puţine reglementări specifice referitoare la „Share Option Plans”.

Pentru ca suntem obisnuiti sa incepem cu definitii, am sa incep prin a spune ca singura definiţie a unui astfel de Plan este prevăzută intr-o reglementare a CNVM (Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare)[1]. Un astfel de Plan este definit ca „un program iniţiat în cadrul unei societăţi comerciale ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată [...], prin care se acordă angajaţilor acestei societăţi comerciale dreptul de a achiziţiona un număr determinat de acţiuni emise de societatea respectivă la un preţ preferenţial”.
Citeste mai departe »

Carti

In: Carti / 2 Comentarii

8 Apr 2013

Din filmul “ce chestii interesante am mai citit in ultima vreme”:
Citeste mai departe »

Fotografii

photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo photo
Radu Georgescu
Avangate - generate e-sales Otomed Medical Center GECAD Net Axigen - Mail Server for Business, Enterprise & ISP ROL.ro CloudBag - SaaS + Software Marketplace